Plen
Ședința Camerei Deputaților din 5 mai 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.61/15-05-2009
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 05-05-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 5 mai 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,15.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii Dumitru Pardău și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

*

 
Video in format Real Media Cristian-Ion Burlacu - declarație politică intitulată Sănătatea nu ține cont de criza economică;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice cu un sfert de oră mai devreme - este 8 și un sfert -, așa cum prevede și programul pe care l-a aprobat Comitetul liderilor de grup în ședința Biroului permanent.

Începem cu Opoziția, astăzi. Din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Bună dimineața!

Declarația politică: "Sănătatea nu ține cont de criza economică"

De la începutul anului asistăm la o criză din ce în ce mai acută în sistemul de sănătate românesc, la o criză născută din minciuna și demagogia cu care Ministrul Sănătății înțelege să trateze medicii și sistemul sanitar din România. Din păcate, amatorismul care caracterizează activitatea acestui guvern se regăsește pe deplin și în ograda Ministerului Sănătății, cu consecințe directe și extrem de negative asupra întregii populații a României.

În calitate de deputat de Prahova, mi-am manifestat îngrijorarea față de unele cazuri înregistrate în spitalele din Sinaia, Câmpina sau Ploiești, în care pacienții au avut de suferit de pe urma aplicării actului medical ca urmare fie a întârzierii cu care au fost consultați, fie a lipsei unei aparaturi corespunzătoare, care ar fi putut crea premisele pentru un diagnostic mai bun.

Din păcate, astfel de cazuri se întâmplă peste tot în țară, cu consecințe negative și uneori foarte triste pentru cetățeni. Și aflând de astfel de situații, nu pot să nu va întreb, domnule ministru Ion Bazac: ce altceva este mai important pe lumea aceasta decât sănătatea?

Primul semnal negativ raportat la dezinteresul cu care înțelegeți să tratați domeniul sănătății l-am avut odată cu aprobarea Legii bugetului de stat pe anul 2009, în care bugetul alocat sănătății era mult diminuat față de anii precedenți. În aceste condiții, rectificarea bugetară efectuată recent, prin care sănătatea pierde din nou sume considerabile, nu va face altceva decât să adâncească și mai mult criza din sistem.

Personalul medical este astfel obligat să suporte lipsurile majore din sistem, salariile derizorii, lipsa aparaturii specializate, aglomerația din sălile de așteptare din cauza unui număr de cadre medicale prea redus, dar își face în continuare datoria, consultă și tratează pacienții, prescrie rețete, urmărește bolnavii.

Oare nu este normal să îi respectăm pe profesioniști? Oare nu este normal să le creăm condițiile necesare unei bune desfășurări a actului medical? Cum altfel vom putea să evităm migrația din ce în ce mai acută a personalului medical român către alte state, unde condițiile de desfășurare a activității sunt la standarde moderne? Și cel mai important lucru, cum altfel vom putea să asigurăm populației acestei țări accesul la servicii medicale de calitate?

Slujirea pacienților și a medicilor este mai presus de orice și merită toată atenția și tot efortul, chiar și în perioade de criză economică. Pentru că sănătatea nu ține cont de condițiile economice și nu poate depinde de evoluția acestora.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Derzsi Ákos - declarație politică intitulată Cât de scumpe sunt șansele pentru vindecare?;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Derzsi Akos.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Derzsi Akos:

Vă mulțumesc.

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică este intitulată "Cât de scumpe sunt șansele pentru vindecare?"

România ocupă primele locuri pe plan mondial în ceea ce privește cazurile noi de malignități raportate la populația generală. Anual se înregistrează în jur de 120.000 cazuri noi.

Tehnica PET/CT s-a născut din combinarea tomografiei computerizate, răspândite deja pe scară largă, cu tomografia cu emisie de pozitroni ce a câștigat teren tot mai mult în ultimul deceniu și jumătate. Metoda are importanță în principal în diagnosticarea oncologică. Unicitatea sa este dată de faptul că în comparație cu metodele de imagistică medicală utilizate în prezent, nu asigură informații numai în legătură cu anatomia organelor, ci și în legătură cu metabolismul țesuturilor. Deoarece în afecțiunile tumorale modificările metabolice preced apariția modificărilor morfologice, datorită acestui fapt modificările maligne pot fi identificate și localizate mult mai repede în întregul corp, în comparație cu metodele de examinare obișnuite.

Marele avantaj al echipamentului PET/CT, față de procedeele anterioare de diagnosticare, este reprezentat de faptul că poate identifica și o modificare malignă de numai câțiva milimetri. Examenele PET/CT fac în același timp posibil ca alte metode de examinare să fie evitate, astfel, drumul spre un diagnostic exact poate fi scurtat, îngrijirile pot deveni mai rapide și mai eficiente.

În baza a mai multor milioane de examinări efectuate până în prezent, metoda este indicată pentru identificarea și localizarea celor mai multe procese tumorale maligne, încă în stadiul în care șansele pentru vindecare completă prin terapie adecvată sunt foarte mari.

În baza poziției favorabile exprimate la vremea respectivă de Ministerul Sănătății, de Casa Națională de Asigurări și Colegiului Român de Oncologie a început realizarea Centrului din Oradea, care deja funcționează la un nivel profesional ridicat. Din păcate, foarte puține persoane cu afecțiuni oncologice au acces la acest procedeu modern, în lipsa finanțării. Având în vedere numărul mare de pacienți cu afecțiuni oncologice, precum și necesitatea consolidării instituției moderne de diagnostic, consider că ar fi un gest de bun-simț includerea unui anumit număr de investigații prin această metodă în contractul-cadru, la Capitolul "Pachet de servicii medicale ambulatoriu de specialitate pentru specialități paraclinice" pentru măcar a doua parte al anului 2009, contribuind astfel la creșterea speranței de viață a multor pacienți cu afecțiuni oncologice.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Toader Stroian - declarație politică având titlul Administrația locală față cu descentralizarea;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale? Nu.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă a grupului parlamentar, domnul deputat Toader Stroian.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Toader Stroian:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Am intitulat declarația politică "Administrația locală față cu descentralizarea"

Se împlinește un deceniu de când la nivelul Uniunii Europene s-a consacrat ca principiu de bază al bunei guvernări, guvernarea alături de cetățean, aproape de acesta, împreună cu el. Pentru noi, românii, acest lucru este în mare măsură echivalent cu eforturile privind descentralizare deciziilor, al finanțelor publice, al administrațiilor publice locale. Dacă până acum, legat de acest proces au fost doar declarații de principiu, în anul 2009, actualul guvern își asumă realizarea acestui dificil proces.

Da! Este un proces dezirabil, însă deloc ușor de realizat. Pentru aceasta trebuie să avem în vedere ca administrațiile locale să fie pregătite să preia toate sarcinile care implică descentralizarea. Camere agricole, spitale, școli, direcții RAR, cinematografe, porturi, aeroporturi, asistență socială, transporturi, unele activități de turism, siguranță publică, mediu și cultură vor fi cât mai curând în mâinile autorităților locale.

Aceasta presupune nu numai o bună utilizare a spațiilor destinate realizării acestor activități, ci mai ales un bun management al resurselor umane din administrația locală. A nu se înțelege prin aceasta un număr și mai mare și mai ineficient de funcționari publici. Deja administrația din România este împovărată de un corp prea stufos de funcționari, care acționează uneori ineficient.

Viitoarea administrația locală va presupune în primul rând un corp al funcționarilor publici bine instruiți, capabili să gestioneze noile servicii locale, capabili să utilizeze cu succes resursele financiare naționale și europene, capabili să răspundă cu eficiență și eficacitate solicitărilor cetățenilor.

Parlamentul României va avea sarcina de a modifica legislația aferentă procesului de descentralizare, de așa natură încât să se înlăture orice blocaj, iar cetățenii să capete încredere în proces, și nu scepticism.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ștefan Daniel Pirpiliu - declarație politică intitulată Obligativitatea încheierii de către armatori a contractelor internaționale privind drepturile marinarului;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Ștefan Pirpiliu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Daniel Pirpiliu:

Bună dimineața, doamna președinte!

Vă mulțumesc mult.

Declarația politică pe care aș dori să o fac astăzi de dimineață se intitulează "Obligativitatea încheierii de către armatori a contractelor internaționale privind respectarea drepturilor marinarului".

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se referă la protecția pe care statul român trebuie să o acorde acelor marinari, cetățeni români, care, ca și angajați ai unor companii de navigație ajung să devină victime ale piraților ce acționează în zona somalezo-yemenită.

Vorbim de anul 2009 și de piraterie. Asistăm la proliferarea unui fenomen specific secolului XIX, care a devenit o problemă serioasă a siguranței transporturilor, în condițiile în care numărul atacurilor rebelilor somalezi crește constant, acestea fiind, în 2008, de două ori mai multe față de cele înregistrate în anul 2007, ostaticii fiind eliberați, în marea majoritate a cazurilor, numai în urma unor răscumpărări.

De asemenea, conform unei estimări a Biroului Maritim Teritorial din Kuala-Lumpur, sucursală a Biroului Internațional Maritim, dată publicității în aprilie 2009 de Associated Press, de la începutul anului până în prezent au fost atacate 80 de nave, adică un număr de 4 ori mai mare decât în 2003. În prezent se află ostatice un număr de 18 nave și 310 marinari.

Pirații nu sunt însă numai un pericol pentru flotele comerciale sau vasele de pasageri, experții estimând că ei au contacte și cu grupările radical - islamice, deci, cu terorismul internațional.

Coasta Somaliei nu este singura zonă cu risc ridicat. Sunt focare în apele teritoriale nigeriene, în zona Africii de Est, pe toată coasta de Vest a Africii, iar mai nou și în Strâmtoarea Malaca.

Lucrurile încep să capete o turnură violentă, fapt ce a generat de altfel și implicarea Alianței Nord-Atlantice și a Uniunii Europene în consolidarea securității rutelor comerciale maritime, cea din urmă lansând în decembrie 2008 Operațiunea Eunavfor Atalanta, misiune prin care nouă vase militare patrulează pe coasta Somaliei, din care 5 nave aparțin NATO, sosirea altor patru fiind preconizată pentru vara 2009.

Deși, în total, apele teritoriale ale Somaliei sunt apărate de 30 de fregate militare din întreaga lume, industria shippingului este consternată de faptul că națiunile puternice ale lumii, cu resursele pe care le au la dispoziție, nu reușesc să mențină securitatea într-un loc strategic, cum este cel care leagă Europa de Asia spre Marea Roșie prin Canalul de Suez.

De la începutul anului în curs, zece marinari români au căzut și ei victime ale unor astfel de atacuri. Deși aparent marinarii au dreptul de a refuza să navigheze în zonele considerate periculoase, o astfel de atitudine atrage după sine pierderea contractului încheiat cu armatorul, aspect deloc de neglijat în actualele condiții socio-economice. În plus, nu toate navele au încheiate acele contracte internaționale care stipulează respectarea drepturilor marinarului în conformitate cu legislația internațională.

În acest context, consider că atât Uniunea Europeană, cât și NATO, ar trebui să le impună navelor aparținând statelor extra-comunitare și celor care nu fac parte din Alianța Nord Atlantică și UE ce doresc să acosteze în porturile statelor membre, să aibă contracte semnate în acest sens.

Dincolo de faptul că viața acestor cetățeni români este pusă în pericol în zonele respective, teama de apele Golfului Aden din Oceanul Indian a redirecționat traficul de mărfuri din toată lumea, afectând astfel și Portul Constanța. În prezent, multe nave evită să traverseze Strâmtoarea Aden, alegând să ocolească Africa și să ajungă în nordul Europei, fără a mai ajunge în Portul Constanța, ceea ce, după unele estimări, a redus cu circa 20% traficul de mărfuri prin portul românesc.

Iată deci că activitățile de transport naval sunt însoțite de un important factor de risc și este nevoie ca măsurile luate de companiile de navigație și autorități să fie consolidate, astfel încât să ducă la reducerea la minimum a acestor evenimente.

De asemenea, consider oportun lansarea unui apel către instituțiile abilitate ale statului de a discuta în forurile NATO și UE problema pirateriei, întrucât pentru reprimarea acestui fenomen este nevoie de o abordare globală și de sprijinul întregii comunități internaționale.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Mihai Cristian Apostolache - prezentarea, pe scurt, a problemelor cu care se confruntă locuitorii Văii Teleajenului;

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC.

În ordinea dată de grup, domnul deputat Mihai Apostolache.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Fiecare dintre noi reprezentăm în Parlamentul României un număr de oameni situați în diferite zone ale țării. Ca deputat, îi reprezint în Parlament pe locuitorii Văii Teleajenului, zona situată în partea de nord a județului Prahova, formată din nouă comune și un oraș, Vălenii de Munte.

Este o zonă încărcată de istorie, de frumuseți naturale, o zonă cu oameni harnici, dar care are și nevoi.

Valea Teleajenului are nevoie de o șosea de centură care ar deschide zona și ar fluidiza traficul, oferind posibilitatea orașului Vălenii de Munte să-și mențină statutul de oraș al lui Iorga, și nu al mașinilor de mare tonaj care tranzitează bulevardul orașului, precum și de modernizarea rapidă a Spitalului orășenesc din Vălenii de Munte, unitate sanitară care deservește peste 120.000 de locuitori.

Aceste nevoi le-am prezentat atât Ministerului Transporturilor, cât și Ministerului Sănătății, prin intermediul interpelărilor și scrisorilor oficiale.

Nutresc speranța că în anul 2009, Ministerul Transporturilor va finaliza studiul de fezabilitate pentru șoseaua de centură, iar Ministerul Sănătății va începe să aloce fondurile necesare demarării lucrărilor de modernizare a Spitalului orășenesc din Vălenii de Munte.

Pe lângă acestea, sper ca Ministerul Turismului să țină seama de potențialul turistic al acestei zone și să includă în programul de dezvoltare turistică a României și bazinul Văii Teleajenului.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Cristian Rizea - declarație politică referitoare la Perspectivele dezvoltării infrastructurii rutiere și a soluțiilor alternative;

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulțumesc mult, doamna președinte.

Declarația politică de astăzi se referă la "Perspectivele dezvoltării infrastructurii rutiere și a soluțiilor alternative".

Doamnelor și domnilor deputați,

Densitatea drumurilor în România este de patru ori mai mică față de alte state din Europa de Est și Centrală și de 14 ori mai mică față de densitatea din țările dezvoltate.

Păstrând ritmul actual de dezvoltare, vom avea șosele ca în Europa de Vest abia peste 130 de ani. Iată o veste șocantă. Dacă informația nu ar fi desprinsă dintr-un studiu realizat de una dintre cele mai mari firme internaționale de consultanță managerială, am putea spune că iarăși avem de-a face cu o predicție rău-voitoare și lipsită de temei.

Din păcate, această îngrijorătoare prognoză este fundamentată. Fiecare dintre noi a călătorit în țările Europei Occidentale și a sesizat decalajul enorm între starea drumurilor la ei și la noi. Iar observațiile noastre empirice sunt confirmate, iată, de studii pertinente și opinii avizate. Una dintre acestea aparține fostului șef al Delegației Comisiei Europene la București, Jonathan Scheele. Bun cunoscător al realităților din România, domnul Scheele avertiza anul trecut, din postura de director pentru rețele transeuropene de transporturi din cadrul Direcției Generale de Transport a Comisiei Europene, că țara noastră nu are infrastructura rutieră necesară pentru a asigura dezvoltarea economică și socială adecvată.

Nu putem fi competitivi cu alte țări din zonă, nu putem fi atractivi pentru investitori, dacă nu punem la punct o infrastructură de transport modernă și diversificată. Se pune, așadar, întrebarea: cum procedăm?

Studiul la care am făcut referire la începutul intervenției mele conține și vești bune. Cu o rată anuală de creștere a investițiilor alocate infrastructurii de 30%, până în 2012, România are cea mai dinamică piață de construcții de drumuri din regiune. Mai puțin îmbucurător este însă faptul că rata mare de creștere se explică mai mult prin fondurile mici alocate în anii trecuți, decât prin banii care vor fi investiți în viitor.

Deși actualul Guvern a făcut mari eforturi pentru a aloca în acest an pentru investiții publice în infrastructură un procent cât mai consistent din buget, constrângerile generate de criza financiară și sumedenia de probleme sociale grave care așteaptă soluționare au făcut ca banii pentru drumuri să fie insuficienți.

Totuși, prin politici și proiecte bine concepute și gestionate, putem avea rezultate perceptibile într-o perioadă mai scurtă de timp, astfel încât să nu așteptăm zeci de ani pentru a circula mai bine pe drumurile țării.

În primul rând, trebuie să avem grijă cum și pe ce cheltuim banii alocați dezvoltării infrastructurii, iar, în paralel, să găsim soluții pentru a descongestiona traficul infernal din rețeaua rutieră existentă.

O cauză a aglomerației rutiere se datorează faptului că, așa cum bine remarca un concetățean din Circumscripția Brăila, după '90, calea ferată s-a mutat pe șosea.

Într-adevăr, pe șoselele României nu mai poți circula de sumedenia de tiruri și de camioane care, fiind de multe ori încărcate cu marfă peste greutatea legală, mai și deteriorează covorul asfaltic.

Iată de ce consider că eforturile responsabililor din domeniul transporturilor și infrastructurii trebuie să se îndrepte, pe lângă construirea de noi drumuri și autostrăzi, și spre mutarea traficului de mărfuri pe feroviar și fluvial, măsură promisă, de altfel, și de ministrul Radu Berceanu.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Gheorghe Firczak - declarație politică intitulată Teatru de estradă din Deva;

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Firczak, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Gheorghe Firczak:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Teatrul de estradă din Deva".

Eu sunt deputatul Uniunii Culturale a Rutenilor din România și sunt sigur că sunt și în asentimentul colegilor mei din Grupul parlamentar al minorităților naționale, atunci când spun că și pe noi ne interesează problematica generală a societății românești, nu doar aspectele particulare care privesc minoritățile pe care le reprezentăm.

De aceea, am venit să susțin această declarație politică, fiind deputat în Circumscripția electorală nr.22 Hunedoara, cu cele mai multe voturi în Colegiul nr.6 Deva, municipiul în care, de fapt, și locuiesc.

Și, ca să revin foarte repede la tema de bază a declarației mele politice, vreau să spun că Teatrul de estradă din Deva, ca instituție, funcționează din anul 1910. Clădirea este o clădire monument istoric care, din păcate, este restaurată și spun, deci înțelegeți de ce spun "din păcate", începând cu anul 1988, și nici în momentul de față nu s-au terminat lucrările de restaurare.

De-a lungul timpului, - mă refer după perioada de după cel de-al doilea război mondial -, Teatrul de estradă a ținut sus ștacheta existenței sale artistice. Un exemplu, vreau să precizez faptul că celebra cântăreață și regretata cântăreață Doina Badea s-a lansat pe scena muzicii ușoare românești de la Teatrul de estradă din Deva.

În momentul de față, Consiliul județean a promis că lucrările de reparație vor fi finalizate în această toamnă, probabil undeva la sfârșitul lunii septembrie.

Să dea Dumnezeu ca așa să se întâmple! Dar, din păcate, sunt o serie de atitudini care ne determină să fim îngrijorați în ceea ce privește soarta teatrului ca instituție.

În primul rând, teatrul a fost transformat dintr-unul de repertoriu într-unul de programe și astfel, aproape întreg personalul acestuia a fost disponibilizat și a primit preaviz.

Sigur că sunt multe zvonuri în ceea ce privește destinația ulterioară a acestui edificiu și transformarea acestei instituții după aceea.

În mod evident, cineva poate să spună: nu ne putem lua după zvonuri. Este foarte adevărat, dar eu îmi pun întrebarea: și dacă, totuși, aceste zvonuri se vor adeveri, atunci, ce vom mai putea face pentru a salva Teatrul de estradă din Deva, instituție de prestigiu în rândul teatrelor din România?

Prin felul în care se desfășoară în momentul de față reparațiile și după cum este amenajată sala, putem să spunem că suntem îngrijorați de faptul că această clădire nu va mai avea ca destinație teatrul și va fi transformată într-o altă instituție, de alt gen, nu știu de care, nici nu are importanță, nici nu mă interesează.

Singurul lucru care mă interesează este ca Teatrul de estradă din Deva să reziste ca instituție de cultură.

Sper, în acest sens, că prin declarația mea politică îi sensibilizez și pe colegii din Circumscripția electorală nr.22 Hunedoara, indiferent de grupul parlamentar din care fac parte, să ne asociem și să ne unim eforturile în salvarea acestei prestigioase instituții, și eu spun, a unei instituții emblematice pentru municipiul de sub poalele cetății.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Nicolae Bud - pledoarie pentru urgentarea unui program de dezvoltare durabilă a României;

Grupul parlamentar al PD-L, la fel, în ordinea înscrierii pe lista grupului, domnul deputat Nicolae Bud.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Nicolae Bud:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Se spune că, în vremuri de restriște, omul reușește să gândească mai concentrat, mai aplicat și mai eficient.

Evenimentele din 1989 ne-au obligat să identificăm mecanisme și trasee în măsură să ne patroneze mersul de la dictatură la democrație, de la partidul unic la multipartitism, de la economia centralizată la începuturile economiei de piață, să restituim dreptul la existență al proprietății.

Avem, cu siguranță, fiecare dreptul de a ne raporta la câte s-au întâmplat în aceste două decenii, de a emite judecăți, de a face aprecieri, de a exprima insatisfacții.

Dar, aș spune, citând spusele unui lider cunoscut, nu am venit la acest microfon pentru a mă cantona în trecut, ci pentru a încerca să enunț unele frământări care privesc viitorul nostru ca români.

Trăim cu sufletul la gură anotimpul unei crize care a pus pe jar întreaga omenire. Țările mari sau mici își gândesc măsuri de natură a preveni pe cât posibil catastrofe potențiale.

Urmăresc cu multă atenție zbaterile de la noi legate de această criză și mi-aș dori, ca fiecare dintre noi, să putem constata cât mai curând posibil că unda de șoc ce ne urmărește a trecut fără a lăsa semne de naufragiu.

Caut să mă lămuresc în ce măsură, absorbiți de presiunea crizei și de potențiale efecte pe termen apropiat ori îndepărtat, în ce măsură, spun, ne rămân îndeajuns resurse pentru a vedea ce avem de făcut și după ce actuala criză va trece și viața trebuie să revină la normal. Ce înseamnă, în cazul de față, normal?

Oricât de apăsătoare se dovedește ziua de azi, în mod imperios necesar trebuie să-ți proiectezi, în toate datele ei, ziua de mâine. Ar fi și semnalul evident al faptului că, preocupați să soluționăm inconvenientele provocate de criza economică, nu ne-am lăsat copleșiți de componența psihologică, iminentă de cele mai multe ori, dar la fel de bine, în multe împrejurări, parabilă.

Motive să ne păstrăm optimismul am avea. Este drept, ne atrag atenția o seamă de analize și comentarii care doresc să ne sugereze că actuala criză s-ar prelungi în România dincolo de hotarele acestui an, atentând chiar la durata anului 2010. Se vorbește de o prăbușire a monedei noastre naționale pe piața valutară.

Nu poți rămâne insensibil la astfel de semnale, câtă vreme sunt introduse cu aplomb în circuit de persoane din sfera academică.

Dar nici nu se face să ignorăm părerile autorizate ale Băncii Naționale, care ne trage de mânecă protector. Conform teoriilor economice, crahul cursului valutar înseamnă deprecierea monedei naționale cu cel puțin 15% în termeni nominali, de la o lună la alta. Condiția pentru recesiune o reprezintă creșterea negativă a p.i.b.-ului, timp de două trimestre succesiv. Nu suntem în situația de a înregistra asemenea stare de lucruri.

În plus, domnul Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naționale prognozează o creștere pozitivă a p.i.b. chiar în 2009.

Evoc aceste detalii nu pentru a mă erija în poziția de administrator de calmante ieftine, când totul se manifestă atât de amenințător în jur, în ograda noastră și peste tot în lume. O fac cu gândul să subliniez păreri autorizate cum că avem șanse să ne extragem întregi din carapacea crizei prin care trecem. Și asta s-ar putea întâmpla - spre șansa noastră - într-un viitor previzibil.

În consecință, se ivește ca necesară și posibilă privirea în perspectivă, demers național care implică participarea tuturor vectorilor de competență, autoritate și maximă eficiență.

Voi fi atenționat că există preocupări de mai multă vreme în această direcție, la această oră putând fi consultate dosare întregi alcătuite din studiile consacrate dezvoltării durabile a României. Știm asta. La o seamă de activități cu astfel de caracter am fost invitat și eu, e drept, mai degrabă ca exponent al societății civile. Nu mă aflam în Parlament în acei ani. Prin urmare, știu cât de cât cum stau lucrurile.

Când m-am decis să vă supun atenției considerațiile mele de azi, am pornit de la nevoia simțului realist și pragmatic în toate câte gândim și vrem să construim.

Cu cât vom grăbi ieșirea noastră din sfera dezbaterilor și vom ajunge în planul măsurilor de natură să concretizeze doctrine, prognoze, posibilități teoretice, cu atât vom avea posibilitatea noi, și cei de după noi, să știm încotro mergem, cu ce gânduri, cu ce așteptări.

Așadar, pledez pentru urgentarea unui program de dezvoltare durabilă a României, cu orizonturi tangibile cât mai îndepărtate, cu puncte de stație aproximate în cunoștință de cauză și mai ales cu indicarea vehiculelor de tracțiune, a locomotivelor capabile să se înscrie în traseele indicate și, pe cât posibil, în graficele antamate.

În fond, a ști acum chipul României din anul 2050 nici nu este posibil. Copiii noștri vor bate atunci la porțile vârstei a III-a. Motivația există și sentimental, nu doar din punctul de vedere al răspunsurilor față de societate.

Personal, sunt tentat să avansez următoarele puncte de reflecție pentru acea Road Map - hartă cu traseele posibile de parcurs, următoarele:

  1. Abordarea planului anticriză în integralitatea lui, ca parte integrantă a Planului de dezvoltare durabilă a României, întrucât de forma, conținutul și efectele sale depind în mod direct prin recul, amendamentele ce vor trebui aduse oricărui program evolutiv al societății românești;
  2. Definirea cu claritate și prezentarea până în detaliu a rolului pe care industrializarea, ca pârghie de rang superior în asigurarea progresului oricărei țări, urmează să-l îndeplinească în următoarele decenii.

Am preluat de la țările industrializate, încă din secolul al XIX-lea paradigma dezvoltării întemeiată pe industrie. Am înregistrat în 1938 punctul de culme al dezvoltării României, datorat configurării unei industrii puternice, sprijinită pe încurajarea inițiativei private în materii prime și de capital accesibile pe o pricepută și susținută activitate de calificare și specializare în țară și străinătate a forței de muncă.

Nu neapărat din nevoia de a polemiza cu sintagma "mormanelor de fier vechi", am să amintesc că a existat în România postbelică o puternică industrie, ca bază pentru schimbarea înfățișării unui mare număr de așezări din țară.

Metalurgia, mineritul, construcția de mașini, energetica, electrotehnica și electronica, producția de energie electrică, bunurile de consum, prelucrarea lemnului au reprezentat, la vremea lor, în condițiile știute, puncte de susținere ale produsului național. Ele au făcut posibil ca exportul să joace la rându-i un rol însemnat în dimensionarea bugetului de stat.

Sper să fiu înțeles că recurg la aceste informații la îndemâna oricui nu pentru a sugera priviri spre trecut. O fac cu gândul că orice pas spre viitor devine posibil doar în măsura în care România va putea dispune de o industrie cu reală forță productivă și competitivă. Influxul de capital, proiectele de finanțare europene, încurajarea investițiilor autohtone se cer amplasate într-un cadru funcțional, care să țină cont de nevoia ocupării forței de muncă, de intențiile în planul dezvoltării al regiunilor, județelor și localităților.

Să nu ne temem să privim măcar acum adevărul în față. S-a ajuns ca un oraș precum Brașovul, unul din stâlpii industriali ai României, să cunoască statutul depreciativ de localitate vacuumizată de producători semnificativi. Știm, restructurarea dorită n-a avut loc, privatizările dorite au eșuat lamentabil. Dar ce punem în loc?

Trăim alt moment decât cel de după război. Ne guvernează alte reguli, alte principii, alte pretenții. Dar de tractoare avem nevoie și azi. Și de camioane. Și de rulmenți. Știm, le fac alții mai bine ca noi și cumpărăm de la ei. Dar de unde atâția bani să cumperi totul de la străini? Și noi, aici, la noi în ogradă, în ce ne investim inteligența, forțele și dorința omenească de a ieși cu ceva în lume?

Avem de privit cu ochi măriți la toate câte se întâmplă în agricultură românească, cu gândul la ce se va întâmpla în această zonă de exprimare a poporului român. Suntem în Uniunea Europeană și normele lor de comportament au devenit și pentru noi obligatorii.

Dar, domnilor colegi, umblăm prin țară și vedem cum stau lucrurile la "botul calului" cum se spune. Vedem cine lucrează astăzi ogorul, cu ce apucă să facă toate câte are de făcut acel sătean, de regulă în vârstă și lipsit de unelte, din câte ar avea nevoie. Când, de bine de rău, ajunge la piață, se vede stând în rând cu intermediarul firmelor de peste mări și țări, cu produse decupate din cataloage de reclamă. Asta e piața! mi se va spune. Corect. Dar, el, țăranul, ce vină are că s-a născut în România și nu în altă parte? Cum îl sprijinim să-și ducă zilele corect, în demnitate și cu șansa de a-și valorifica tot ce are cât se poate mai bine?

Reindustrializarea și "europenizarea agriculturii" iată două din obsesiile acestei perioade, la care merită să medităm cât e ziua de mare. Poate chiar și în somn.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Gheorghe Ciobanu - exprimarea unui deziderat: reforma structurală a felului cum funcționează această țară, în contextul crizei economice;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Gheorghe Ciobanu.

Video in format Real Media  

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Bună dimineața!

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Criza economică face mai mult decât să ne afecteze nivelul de trai și stilul de viață. Ea produce modificări structurale în modul nostru de a înțelege lumea. Suntem, ca oameni politici reactivi, acționăm pentru a obține efecte pe termen scurt, iar cauzele le găsim întotdeauna în orizontul nostru de timp apropiat. Din păcate, perspectiva noastră și orizontul de înțelegere se scurtează și nu mai suntem capabili să construim strategii pe termen lung.

Vreau o reformă structurală a felului în care funcționează această țară. Ideea mi-a venit ascultând discursul președintelui Băsescu în fața sindicaliștilor din învățământ, cărora le spunea că nu trebuie oprită reforma doar pentru că este criză. Putem să construim mai ușor și mai durabil atunci când terenul este viran, decât atunci când clădirea este înaltă, dar amenințată de un viitor cutremur, cu bulina roșie care domnește la intrare.

Cred că este momentul cel mai bun pentru a începe reforma în administrație, atât la nivel local, cât și la nivel central. Campania electorală de la uninominalul din toamna trecută ne-a învățat pe toți cei prezenți în această sală un adevăr pe care predecesorii noștri aveau tendința să-l eludeze: oamenii sunt cu mult mai interesați de problemele imediate decât de principii filozofice complicate. Cer să construim un cadru legislativ la comisiile de specialitate, pentru a ajuta Ministerul Administrației și Internelor să urgenteze acest proces. Iar la centru, ar fi bine să rămânem mai puțini și să mai renunțăm la birocrația împovărătoare, care se autoperpetuează și duce la corupție. Dacă ar rămâne doar jumătate dintre cei prezenți acum prin ministere, prin regii autonome, prin agenții guvernamentale sau prin alte instituții de stat, ar fi cu mult mai bine.

Reforma în sănătate este iluzorie, atâta timp cât sistemul este complicat, atâta timp cât inițiativa privată pe această zonă este puternic limitată. Propun, deocamdată doar la nivel de principiu, ca asemenea sistemului de pensii private, fiecare angajat să dispună de o parte a banilor pe care îi trimite acum pentru Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate așa cum dorește. Am ajunge în postura de a avea mai puțini pacienți și servicii mai bune, în condițiile investițiilor ce se anunță în spitale.

Educația, căci de la ea am pornit, reprezintă pentru noi, ne place sau nu, un nod gordian. Mesajul pe care vreau să-l transmit este însă acela că nu prin pasivitate se pot rezolva problemele, ci fiind activi. Reforma trebuie să continue și mă bucur să aud de propunerea privind examenul de bacalaureat pe filiere diferite, mă bucur să aud de dorința de a readuce școlile de arte și meserii pe o poziție importantă, dar și de construirea unui învățământ superior bazat pe valoare și nu pe număr.

Armata și Poliția au fost reformate de-a lungul vremii, dar senzația este aceea că s-a ajuns la un palier pe care se stagnează. Dacă Armata, membră a NATO, poate să accepte această postură, așteptând doar investițiile în tehnica de luptă, Poliția, pe de altă parte, are nevoie de o reformă de substanță, de la șefi până la cei de jos. Demilitarizarea a fost un pas bun, dar nu suficient, pentru că structurile de putere s-au păstrat. Transferarea Poliției în grija administrației locale ar distruge, pe de o parte, aceste pârghii de putere care tolerează corupția, pe de altă parte, ar duce la o flexibilitate mult mai mare a acțiunilor în sine.

Pentru a reveni în planul concretului, cred că este nevoie să reconstruim sistemul fiscal și relația agenților economici cu statul de la zero. Noul cod fiscal, la care se lucrează, are exact acest rol și sunt convins că Guvernul se gândește chiar și la introducerea unei relaxări fiscale, imediat ce această criză va fi trecută. Sper nu numai că trebuia schimbat puțin sistemul de impozitare, ci că trebuie urgentată adoptarea celui nou, aceasta fiind prioritatea actualei clase politice.

În justiție, la fel, adoptarea codurilor juridice nu trebuie întârziată de mici rivalități politice care, până la urmă, nu sunt aducătoare nici măcar de voturi. Pentru mine, două luni, trei luni, o jumătate de an întârziere înseamnă două luni, trei luni, o jumătate de an de frustrări pentru omul de rând, care beneficiază de actul de justiție, dar și pentru cei din sistem.

În final, aș vrea să vă vorbesc de împrumutul de la FMI. Vă voi spune doar despre faptul că acest împrumut de la FMI reprezintă pârghia cea mai potrivită pentru alți bani, cei veniți direct de la Comisia Europeană, BEI și BERD. Vorbim de bani care vor merge spre dezvoltarea de proiecte pe infrastructură. Sunt convins că la sfârșitul anului, chiar dacă economia se va contracta, beneficiile pentru omul de rând vor fi mai evidente decât în alți ani. Mă gândesc că anul acesta se vor construi mai mulți kilometri de autostradă și de drumuri expres decât în oricare dintre anii trecuți, că anul acesta se vor construi mai multe case în sistem ANL decât în oricare dintre anii trecuți. Mai mult, mă gândesc că banii, care vor fi luați de pe casele deja construite, vor putea să finanțeze noi proiecte în viitor. Mă gândesc și la programe de protecție a mediului promovat. Sau de importanța nou acordată turismului, resursă încă neexploatată de noi.

Îmi închei aici discursul, cu speranța că această criză va fi depășită în cel mai scurt timp și că, pe lângă revenirea în zona creșterii economice, vom avea și beneficiile reformelor structurale de care v-am vorbit. Căci, domnilor colegi, ar cam fi timpul să ne apucăm de treabă și ar cam fi timpul reformelor.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu tema Stop fenomenului Lăzărescu - de ce domnul Nicolăescu Eugen este domnul Lăzărescu;

Trecem la Grupul parlamentar al PSD+PC și invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Probabil tot fenomenul Lăzărescu, nu?

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc. Îmi pare bine că doamna președinte, de acum, recunoaște tema.

"Stop fenomenului Lăzărescu - de ce domnul Nicolăescu Eugen este domnul Lăzărescu."

E momentul să ne aducem aminte de cei mai puțin norocoși. E ziua persoanelor cu dizabilități. Unii s-au născut așa, Fortuna nefiind mereu la fel de darnică cu muritorii. Unii au devenit așa. Secunda tragică, neșansa sau poate necuantificabilul au frânt mereu multe destine.

Vă întrebați dacă mai sunt și alții? Desigur. "Contabilizații" domnului Nicolăescu Eugen, cei care ar fi putut avea mai mult, o nouă șansă, dacă în Iași ar fi fost terminat Spitalul de urgențe din Copou.

E noapte și e frig și sunt de gardă. Printre sirene, faruri, sânge, suferință. Apare și-o coloană oficială. Am șansa să-l cunosc pe Nicolăescu Eugen. Mă duc să-i spun. Deja sunt prea mulți ani de când promite. Și-i spun. De ce-i plimbați între spitale? De sânge, suferință și arsuri. De lupta noastră pentru o speranță.

Dar pleacă repede și tot rapid el uită, îi pasă prea puțin de viața noastră. Doar e acolo sus, în turn de fildeș, iar cifre reci ucid orice speranță.

Nu pot decât să-ncerc acum decât uimire. Același om politic, azi e altul. Semnează plin de vervă moțiuni. De fapt îi pasă prea puțin și tot rapid el uită. De domnii Lăzărescu de prin țară.

Ce n-a făcut domnia sa în ani, noi am făcut în luni. Avem nevoie de doze antigripale? Sunt astăzi 460 000. Și Iașiul va avea ce își dorește. Un nou spital pentru orice urgență. Un nou ministru medic înseamnă și altă viziune. O șansă orientată către viață.

"Stop Lăzărescu" a început la Iași. Un medic poate vindeca acum sistemul. "Soluția sănătoasă" ne aparține nouă. Să nu uitați asta, domnule Nicolăescu.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Bani europeni pentru agricultura ecologică;

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Vasile Mocanu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Bani europeni pentru agricultura ecologică".

Una dintre prioritățile actualului Guvern este sprijinirea agriculturii ecologice. România poate deveni, în următorii ani, una dintre marile producătoare de produse ecologice. Nimic nu este mai bun decât o legumă cultivată după metodele tradiționale. Vă mai amintiți gustul roșiilor cultivate de bunicii noștri?

Transformarea unei ferme obișnuite într-o fermă ecologică se poate face și cu bani europeni. Jumătate din suma necesară unei astfel de conversii, întreprindere ce poate depăși un milion de euro, poate veni de la Uniunea Europeană. Investiția poate fi amortizată în circa cinci ani. Dotarea unei ferme vegetale cu utilaje specializate în agricultura ecologică face parte din măsura 121 a modernizării exploatațiilor agricole. O fermă ecologică nu folosește organisme modificate ecologic, fertilizanți și pesticide de sinteză. Totul trebuie să fie natural.

În ultimul deceniu, cererea de produse ecologice, mai ales dinspre țările occidentale, a devenit tot mai mare, ceea ce face din ce în ce mai profitabilă agricultura ecologică. Transformarea unei ferme clasice într-una ecologică durează câțiva ani. Costurile investiționale pentru înființarea unei ferme vegetale ecologice nu diferă foarte mult de cele aferente uneia clasice. Pe de altă parte însă, costurile operaționale cresc destul de mult. Faptul că producătorul nu mai poate folosi îngrășăminte chimice duce la o scădere a producției cu circa 30-40%.

Solicitantul care dorește să devină ecoproducător poate fi persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau societate comercială. De asemenea, aceasta poate fi persoană fizică care urmează să se autorizeze în maximum 30 de zile de la data notificării privind selectarea cererii de finanțare.

Solicitantul trebuie să aibă capital 100% privat, să asigure cofinanțarea și să inițieze toate demersurile în vederea obținerii avizelor necesare. În plus, trebuie să dețină act de proprietate, de chirie sau de concesiune asupra terenului pe care se află ferma. Costul echipamentelor necesare susținerii unei suprafețe de 500 de hectare de plantație este de minimum 600.000 de euro. Banii europeni pot finanța achizițiile de tractoare, de combine, de utilaje agricole tractate și semipurtate sau de mijloace de transport specializate. De asemenea, finanțarea de la Uniunea Europeană poate acoperi și investițiile necesare adaptării exploatației agricole pentru agricultura ecologică.

Agricultura ecologică este șansa României de a cuceri piețele europene. Putem vinde "gust și sănătate" întregii Europe. Pământul nostru se pretează foarte ușor agriculturii ecologice. Atunci, de ce să nu profităm de asta?

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică cu titlul Un oltean împotriva oltenilor;

Din partea Grupului parlamentar al PNL invit la microfon pe domnul deputat Știrbu Gigel-Sorinel. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Înainte de a-mi începe citirea declarației politice, dați-mi voie să fac un mic răspuns unui coleg de-al nostru. Știam că declarațiile politice...

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Îmi pare rău, nu se dă drept la replică la declarații politice.

Vă rog, declarația proprie.

 
Video in format Real Media  

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

Bine, am să-i fac în pauză, personal. Cu toate că merita.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Declarația proprie, vă rog.

 
Video in format Real Media  

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

O.K.! E-n regulă! Sărut mâna!

Declarația mea politică se numește "Un oltean împotriva oltenilor".

"Poliția Rutieră informează că, la această oră, circulația rutieră se desfășoară cu dificultate (bară la bară, coloana de autovehicule măsurând aproximativ 10 kilometri) între localitatea Lunca Corbului și intrarea pe autostrada A1".

Doamnelor și domnilor colegi, aceasta este deja o știre obișnuită, preluată de mass-media din comunicările Poliției Rutiere. Deja o astfel de situație nu mai reprezintă o excepție, ci o regulă pentru cei care efectuează cu regularitate drumul dintre Craiova și București. Din nefericire, această situație nu pare să aibă sorți de îmbunătățire, cel puțin nu într-un viitor apropiat, odată cu abandonarea proiectului de construcție a drumului expres Craiova-Pitești. Decizia anunțată de ministrul transporturilor vine să arunce în aer orice speranță că traficul pe această rută s-ar putea fluidiza vreodată.

Totodată, promisiunea ministrului Berceanu, pentru că despre dânsul este vorba, de a construi în locul acestui drum expres o autostradă, nu pare altceva decât o nouă fumigenă din moment ce același ministru declara la începutul anului că "Autostrăzile nu au fost niciodată o prioritate a Guvernului Boc", argumentând în acest fel că, în anul 2009, Guvernul nu are bani pentru proiecte de infrastructură.

Ce să mai înțelegem din toată această brambureală?

Că ministrul transporturilor, domnul Radu Berceanu, oltean de felul lui, din partea căruia așteptam o preocupare mai mare pentru această zonă din care se trage, arată un interes zero pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere și ca o consecință directă blocarea în continuare a dezvoltării economice a zonei Olteniei.

Abandonarea proiectului de construcție a drumului expres Craiova - Pitești s-a făcut în contextul în care documentația necesară pentru demararea procedurii de licitație se afla într-un stadiu avansat urmare a realizării studiului de fezabilitate, a elaborării și aprobării prin hotărâre de Guvern a indicatorilor tehnico-economici, a finalizării documentației pentru licitație și, totodată, a alocării, în proiectul de buget pe 2009, a 100 de milioane de roni.

Toate aceste proceduri fiind încheiate, lucrările de construcție ale drumului expres Craiova-Pitești ar fi putut fi demarate într-un interval de timp scurt, ulterior desfășurării procedurii de licitație astfel încât, până în anul 2010, drumul expres să fie dat în folosință, asigurându-se astfel un flux de circulație mai bun între cele două localități.

Prin abandonarea acestui proiect s-a reușit întârzierea lucrărilor, toate procedurile menționate mai sus urmând a fi reluate în totalitate, alte sume considerabile de bani urmând a fi cheltuite din nou, aceasta în contextul în care Guvernul anunță pe toate canalele de comunicare că nu are bani, de unde și declarația ministrului Berceanu cum că nu se va construi niciun kilometru de autostradă anul acesta.

Înțelegem așadar că promisiunea domnului ministru Berceanu de a construi o autostradă în locul drumului expres, proiectat deja între Craiova și Pitești, are toate șansele să fie o nouă păcăleală a acestui cabinet care a ales să guverneze doar prin minciuni.

De aceea, mă întreb unde este adevărul: în declarația făcută la începutul anului de domnul ministru Berceanu sau în promisiunile electorale pe care le promova la finalul anului trecut, susținând că Guvernul din care va face parte va construi 1000 de km de autostradă?

Iar dacă "niciodată" autostrăzile nu au fost o prioritate pentru ministrul transporturilor, mă întreb cât de serios este domnul Berceanu în promisiunea de a construi o autostradă pentru olteni.

Există o vorbă din bătrâni care spune "să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard", și nici drumul expres pe autostrada lui Berceanu.

Doamnelor și domnilor, știți toți cei care ați vizitat Oltenia că acest drum care leagă Piteștiul de Craiova este principala cale de acces către inima Olteniei. Este prima oară când, în istoria acestei țări, un politician luptă împotriva zonei care l-a dat.

Vă mulțumesc mult.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Longher Ghervazen - intervenție cu subiectul 2 Mai - Ziua drapelului Poloniei;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Pál Árpád. Deci, domnul Pál Árpád nu este, am înțeles.

Din partea minorităților naționale domnul deputat Longher Ghervazen este prezent. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Longher Ghervazen:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Polonezii, care de peste 200 de ani trăiesc pe ospitalierul pământ românesc, au fost și sunt cetățeni loiali ai țării care i-a primit când au venit în căutarea unei vieți mai bune. În același timp, a fost și este de datoria noastră să nu ne uităm rădăcinile și patria de unde au plecat strămoșii noștri.

Primele zile ale lunii mai stau sub semnul unor sărbători. Este vorba despre ziua de 2 Mai - Ziua drapelului Poloniei, sărbătoare instituită în anul 2004, ca urmare a decretului privind culorile, stema și imnul Poloniei.

Ziua de 2 Mai este și Ziua diasporei poloneze și a polonezilor din străinătate, numărul acestora fiind estimat la aproximativ 20 de milioane. Organizațiile și asociațiile polonezilor din întreaga lume sunt reunite în Uniunea Mondială și Uniunea Europeană a Comunităților Poloneze, aflate sub înaltul patronaj al Senatului Republicii Polone. Această sărbătoare a fost instituită în anul 2003.

Ziua de 3 Mai reprezintă una din cele două sărbători naționale ale Poloniei. Nu știu o altă țară care să aibă două sărbători naționale: cea de-a doua este ziua independenței Poloniei - 11 noiembrie 1918, zi în care, după 123 de ani în care nu a existat pe harta Europei, și-a redobândit independența.

Ziua de 3 Mai este ziua Constituției din 1791, când Seimul de patru ani a adoptat prima Constituție de pe vechiul continent și cea de-a doua după cea din America. Constituția a introdus termenul de "popor", prin aceasta înțelegându-se nu doar nobilimea, ci și țăranii, și cel de "cetățean", care cuprinde toți locuitorii țării. Acest act a adus mari schimbări în organizarea celor mai înalte autorități și instituții ale Republicii. Constituția a corespuns necesităților societății moderne în formare. Această sărbătoare a fost instituită în anul 1990.

Ziua de 3 Mai este și Ziua Sfintei Marii - Regina Poloniei. Tradiția acestei sărbători datează din anul 1656, când Regele Jan al II-lea Kazimierz a depus, la Lvov, jurământul, încredințând Polonia ocrotirii Maicii Domnului.

Pentru cele 14 asociații ale Uniunii Polonezilor din România, aceste zile au o încărcătură emoțională deosebită. De aceea, în programele noastre de activitate sunt pregătite festivități închinate acestor evenimente, festivități ce cuprind conferințe pe tema semnificației acestor sărbători, slujbe religioase și programe artistice cu participarea ansamblurilor noastre folclorice.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Valerian Vreme - declarație politică cu tema Echilibrul și raționalul dublate de solidaritate socială în educație;

Trecem la Grupul parlamentar al PD-L și invit la microfon pe domnul deputat Valerian Vreme. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Valerian Vreme:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

"Echilibrul și raționalul dublate de solidaritate socială în educație"

Apelul meu este, întâi de toate, apelul unui părinte: elevii nu trebuie să se afle printre victimele acestei crize.Guvernul asigură salariile profesorilor în orice condiții. Profesorii trebuie să înțeleagă situația prin care trece România și să renunțe la gesturi care ar afecta nepermis viitorul tinerilor noștri.

Criza economică, pe care o resimte și România, determină Guvernul să ia anumite măsuri menite să asigure un echilibru între creșterea economică, investiții și venituri salariale. Mai toate segmentele bugetare solicită în această perioadă majorări salariale, în ciuda încasărilor reduse la bugetul de stat în ultimul trimestru.

Poate cel mai afectat segment bugetar al acestor ultimi ani este cel educațional. Aplicarea reformelor din educație, avansate de miniștrii care s-au succedat de-a lungul celor 18 ani, unele dintre ele contrazise de la un mandat la altul, a întârziat sau, mai grav, a trecut pe plan secund.

Astăzi, sistemul educațional suferă de o puternică degradare a calității învățământului iar dascălii reclamă, pe bună dreptate, lipsa de interes a unor guverne în a ajuta acest sistem să-și găsească cât mai repede reperele.

Criza economică și financiară mondială, de care nici România nu a scăpat, a determinat Guvernul să ia unele măsuri - poate impopulare - dar care au în vedere redresarea rapidă și fără urmări grave a economiei. În acest moment, nu există fonduri necesare majorării salariilor.

Toți știm cât de importantă este educația, dar nimeni nu poate pune la îndoială rolul și importanța educației și a dascălilor în societate. Însă, în aceste vremuri dificile pentru țară, decizia sindicatelor din educație de a declara greva generală afectează întreaga societate și, ceea ce este mai grav, nu rezolvă criza prin care trece România.

O astfel de grevă ar lovi tocmai în cei care nu au nicio vină - elevii. O grevă generală ar lăsa copiii în afara spectrului social. Ei trebuie să susțină examene, au nevoie de un viitor, sunt generația de mâine. Viitorul acestor tineri este asigurat astăzi de noi. Mâine poate ei vor fi cei care ne vor avea în grijă.

Haideți să nu afectăm viitorul acestor copii prin decizii sau declarații politicianiste! Sistemul educațional este prioritar, suntem toți de acord cu acest lucru. O grevă generală a sistemului de educație ar accentua și mai mult criza.

Dacă Guvernul ar fi dispus de fonduri necesare majorării salariale, fiți siguri că ar fi fost primul gest pe care l-ar fi făcut. România se confruntă cu șomaj, multe întreprinderi și societăți comerciale își închid, definitiv sau temporar, porțile, lipsa de lichidități determină băncile să crească creditele, iar costurile zilnice devin din ce în ce mai mari, pentru fiecare dintre noi. Toate aceste realități ar trebui sa facă loc rațiunii, toleranței și solidarității. Guvernul acesta și-a asumat dezvoltarea și progresul societății românești și acest lucru se va întâmpla. Criza economică și financiară este la început și sperăm cu toții ca ea să se stingă ușor, fără să lase prea multe urme.

Momentul politic "primește cel ce strigă mai tare " sper că a trecut si că va apune pentru totdeauna în România, iar echilibrul și raționalul, dublate de solidaritate socială, vor fi valori cu care vom opera în societatea românească.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Petru Călian - declarație politică: Protestele înăbușite ale unei revoluții închipuite;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, la Strasbourg, în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, s-a dezbătut și s-a votat un raport pe tema alegerilor din Republica Moldova, raport care, în opinia mea, ca membru al acestei instituții europene extrem de importante, nu a reflectat întocmai realitatea din Republica Moldova.

Tensiunile diplomatice dintre România și Moldova par a nu se mai termina. Replicile tăioase ale președintelui Voronin subliniază disperarea de a găsi un "vinovat" pentru eșecul regimului. Voronin consideră că este nevoie "să-și apere țara de agresivitatea românilor", dar oare nu ar trebui ca cetățenilor moldoveni să li se apere libertatea și dreptul la libera exprimare? Răspunsurile pe care le caută domnul Voronin sunt mai aproape de el decât ar crede. Pentru o istorie a secolului XXI este rușinos și frustrant ceea ce se petrece atât de aproape de noi.

Raportul întocmit de către delegația Parlamentului European relevă oficial fapte ale autorităților din Moldova ce pot fi catalogate torturi. Chiar dacă libertatea presei a fost încălcată, cazurile șocante au reușit să depășească granițele. Blocada informațională impusă de regimul Voronin se încadrează într-un alt peisaj, eventual într-un tablou al perioadei ceaușiste.

Represaliile diplomatice nu ajută cu nimic tinerii moldoveni față de care avem o datorie morală. Poporul își dorește o apropiere de frații lor români, însă oficialii moldoveni refuză să confrunte realitatea. Vor o moșie doar a lor, cu oameni asupra cărora să aibă drept de viață și de moarte.

Din gesturile absurde ale lui Voronin de a introduce vizele, oprirea la graniță a cetățenilor români și acuzația că România s-ar ascunde în spatele protestelor se înțelege teama de adevăr și de repercusiunile istorice. Este imposibil să trecem cu vederea acuzațiile și să ne păstrăm calmul când lângă noi mor tineri a căror voce a strigat pe românește "Libertate !". Destabilizarea Republicii Moldova nu este o soluție dorită nici de UE, nici de România. Căutăm aplanarea conflictului, relaționarea bilaterală, suntem deschiși la comunicare, dar nu putem uita că peste Prut sunt frații noștri care ne cer ajutorul. Drepturile omului, convenții semnate și alte angajamente au fost încălcate de către un stat care se declară că urmărește binele cetățenilor săi.

Salut inițiativa Guvernului de a facilita acordarea cetățeniei române moldovenilor și consider că politica noastră pe plan extern trebuie să fie concisă și indiscutabilă în privința moldovenilor care au avut cetățenie română și au pierdut-o datorită regimului politic.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ioan Stan - comentarea semnalelor descurajante din presa suceveană;

Trecem la Grupul parlamentar al PSD+PC și invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor și domnilor colegi,

Ca un om niciodată nepăsător la viața celor din jurul meu și, să iertați, nici viața mea nu-mi este chiar indiferentă, încerc să nu mă las copleșit de pesimismul ce domină paginile multora dintre publicațiile românești cu privire la omniprezenta criză economică mondială. Ba, chiar ca dovadă că poziția lacrimogenă a unora nu-mi este la îndemână, am luat nu o dată atitudine în legătură cu ceea ce am considerat că este de natură să amplifice efectele crizei asupra celor mulți. Am căutat și caut mereu semnale de încurajare emise de cei mai avizați decât mine în acest domeniu, în primul rând, pentru a le transmite celor pe care nu-i pot ajuta altfel decât cu o vorbă bună.

Așa că am respirat oleacă mai ușor săptămâna trecută când un prieten mi-a povestit despre un comentariu de specialitate pe care-l citise și care, asemuind cele ce trăim cu o curbă a lui Gauss cu concavitatea deschisă, afirma că s-a depășit punctul de maximă adâncime al gropii în care ne aruncase afurisita de criză și că încet, încet ne străduim să urcăm către ieșirea din necaz. Ca om cu frica lui Dumnezeu ce mă aflu, am zis "Doamne ajută" și mi-am făcut cruce cu limba în cerul gurii. Îmbărbătat astfel și cu o zestre de vreo două ore libere am purces la răsfoirea presei județului meu. Mai bine mă lăsam păgubaș!

Parafrazând o vorbă de pe malurile Tamisei, spun în fața dumneavoastră, cu mare strângere de suflet, Dumnezeu să binecuvânteze Suceava că la El ne-a rămas nădejdea. Pentru că, doamnelor și domnilor colegi, aflu că departe de a-și atenua efectele, criza lovește plaiul meu cu o violență pe care nici măcar graiul sec al cifrelor nu o poate elibera de dramatism.

Și iată ce spun ele. Din cele peste 13000 de persoane înregistrate de Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă Suceava la sfârșitul lunii martie, 5000 sunt rămase fără loc de muncă în perioada decembrie 2008 - martie a.c., perioadă în care s-a instalat și a continuat să facă ravagii recesiunea economică. Rata șomajului a urcat până la 5,15%.

Cele mai afectate domenii sunt construcții de clădiri și lucrări de geniu civil, fabricarea de mașini, utilaje și echipamente, fabricarea de mobilă și prelucrarea lemnului. "Foamea" de comenzi este atât de mare încât în municipiul Fălticeni, unde primăria are un program de reabilitare străzi ce va fi demarat în acest an, există la nivelul autorității contractante o adevărată spaimă în legătură cu licitarea proiectului de execuție.

Dar informația care m-a cutremurat pur și simplu a fost cea legată de oameni tineri, cei care sunt cel mai aspru loviți întotdeauna în vremuri de criză. Vreau să spun că în perioada de debut a recesiunii economice absolvenții învățământului superior au îngroșat semnificativ rândul șomerilor. Dacă în luna iunie a anului trecut existau în evidențe 151 de absolvenți cu indemnizații de șomaj, în decembrie 2008 numărul lor a ajuns la 1011.

Așa că, doamnelor și domnilor, m-a copleșit o încrâncenare și o poftă nebună să mă cațăr cât mai repede cu putință spre ieșirea din groapa pomenită la început, care a lui Gauss s-o fi chemând, dar pe noi toți ne ține în străfundurile ei, trăgând după mine, din toate puterile, pe cei care abia mai respiră de oful economic și social, la care m-aș simți criminal să-l mai adaug și pe cel politic.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Înghețarea salariilor bugetarilor;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se referă la "Înghețarea salariilor bugetarilor".

Am luat act de faptul că Guvernul a adoptat, la 28 aprilie, o ordonanță prin care se prelungește până la finele anului aplicabilitatea OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.

Măsura privește personalul contractual din sectorul bugetar, funcționarii publici, personalul contractual din sistemul sanitar și sanitar-veterinar, personalul militar și civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și personalul din justiție și din educație.

Fiind o perioadă de criză economică severă, această măsură poate fi considerată drept justificată, deși, trebuie să recunoaștem, pot interveni și efecte economice adverse - reducerea consumului și, pe cale de consecință, a nivelului afacerilor, fiind printre acestea. Știm că perioadele de criză impun și chiar justifică măsurile excepționale, așa cum este evident că salariile nu pot crește nejustificat, în lipsa creșterii productivității. Deficitul trebuie ținut în limitele convenite, încasările bugetare trebuie crescute, degradarea semnificativă a economiei trebuie evitată.

Criza înseamnă o contracție semnificativă a piețelor, pe fondul reducerii investițiilor și exporturilor, de aceea pe lângă astfel de măsuri de reglementare salarială, trebuie puse în practică și măsurile de stimulare economică, astfel încât costurile sociale să nu fie mai mari decât cele anticipate. De aceea, trebuie să găsim cele mai bune soluții pentru a reduce efectele crizei, nu pentru a le agrava, iar acest lucru trebuie să îl înțeleagă și sindicatele. Este la fel de adevărat că fără o corectă stimulare a creșterii economice, inclusiv prin finanțare guvernamentală și mai ales prin folosirea eficientă a finanțării prin instrumentele structurale europene, măsura în sine nu este suficientă.

Respectarea termenelor pentru programele investiționale ale Guvernului, dialogul cu partenerii sociali și economici în vedere păstrării păcii sociale, aplicarea de măsuri clare și hotărâte în sensul susținerii economiei (operaționalizarea noului cod fiscal și stimularea investițiilor prin scutirea de taxe a profitului reinvestit) trebuie să acompanieze măsurile de echilibrare bugetară, astfel încât România să poată depăși situația de criză.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Gheorghe Gabor - declarație politică despre modul în care unii politicieni brașoveni își respectă promisiunile făcute electoratului pe care au pretenția că îi reprezintă;

Urmează Grupul parlamentar al PNL și invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Gabor.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se referă la modul în care unii politicieni brașoveni își respectă promisiunile făcute electoratului pe care au pretenția că îl reprezintă.

Este bine cunoscut de către toată lumea că cele două partide care actualmente formează coaliția de guvernare au obținut prin înșelăciune voturile cetățenilor la alegerile din 2008. Vezi promisiunile de majorare a salariilor profesorilor cu 50%, despre care s-a discutat apoi că nu se vor mai plăti pentru că nu sunt bani, pentru ca profesorii să fie fericiți că se păstrează salariile actuale. Atunci au promis marea cu sarea, acum și prioritățile vitale nu mai au șanse în viziunea acestora. Și o să mă refer la atât de disputata problemă a aeroportului de la Brașov. Se găsesc bani pentru orice inițiativă care nu trebuie nimănui în turismul împodobit forțat care ne transformă sărbătorile tradiționale în carnaval, dar, la investiții pentru dotări serioase care să faciliteze deplasările de lucru pentru întreprinzători și oamenii de afaceri din zonă sau din lumea largă, se opun chiar cei care ar fi chemați să o susțină. Iată un caz:

Săptămânile trecute a intrat în dezbaterea Camerei Deputaților adoptarea OUG nr.41/2007 prin care se scotea din proprietatea statului și din administrarea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr - Brașov, o suprafață de 200 ha, aceasta fiind trecută în proprietatea publică a județului Brașov și administrarea Consiliului județean Brașov în scopul construirii unui aeroport internațional.

Reprezentanții PD-L s-au opus cu vehemență adoptării legii motivând că Brașovul nu are nevoie de un aeroport mare, ci de unul de mici dimensiuni, că ar exista nereguli în ce privește stabilirea numerelor topografice ale respectivelor parcele ce formează suprafața de 200 ha. Nu cădea în sarcina Parlamentului să stabilească numerele topografice. Parlamentul trebuie să rezolve problema de principiu de a trece terenul dintr-o proprietate în alta. De fapt, unii politicienii din Brașov sunt ori răuvoitori ori incompetenți și nu se deosebesc cu nimic de șefii lor de la centru.

De aceea, nu mică mi-a fost mirarea, când, discutând cu domnul George Scripcaru, vicepreședinte al PD-L și primar al Brașovului, am aflat cu stupoare că fără aprobarea lui niciun aeroport nu va fi construit la Brașov. Probabil dorește să-i aducem pe întreprinzători și pe oamenii de afaceri pe caii de la Junii Brașovului, direct de la Otopeni ca să le arătăm cât de pitorească este Valea Prahovei și Valea Timișului.

Orgoliul omului politic mi s-a părut exagerat de mare în raport cu miza, cu importanța acestui aeroport pentru Brașov. Am înțeles însă și marea sa influență asupra partidului său. Dacă un partid, care se pretinde a fi cel mai puternic în acest moment, PD-L-ul, stă la mâna unui om cu o viziune politică și economică atât de măruntă, atunci și viitorul său va fi pe măsura celor care îl conduc.

Aș vrea să fac o precizare.

Datorită presiunii mass-mediei și a populației, politica promovată de acești politicieni brașoveni s-a schimbat în ultimul moment și după cum ați văzut, ieri s-au declarat a fi de acord cu adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului pentru a se putea construi un aeroport la Brașov.

Iată cum stau lucrurile pe plan local și în ceea ce-i privește pe consilierii aleși:

La data de 01.06.2008 au avut loc alegerile pentru autoritățile publice locale și în municipiul Brașov. Partidul Național Liberal a obținut 5 fotolii de consilieri locali ai municipiului Brașov.

În ședința de constituire a Consiliului local din data de 20.06.2008 au fost depuse cererile de renunțare la calitatea de consilier local formulate de doamna Tănăsescu Carmen Felicia și domnul Maxim Adrian. În aceste condiții, locurile rămase libere trebuiau să fie ocupate, potrivit legii, de către următorii candidați de pe lista Partidului Național Liberal, respectiv de domnii Bran Vasile și Mara Iulian. Aceștia nu au fost validați cum s-a hotărât și aprobat chiar de către Biroul Permanent Teritorial al PNL Brașov, la data de 19.06.2008. Surpriza a fost că la ședința de constituire a Consiliului Local al municipiului Brașov, deși comisia de validare a propus plenului validarea mandatului pentru domnii Bran Vasile și Mara Iulian, consilierii P.D-L au votat în sensul invalidării mandatului celor doi liberali.

Mă întreb dacă au făcut acest lucru din proprie inițiativă sau la îndemnul unei alte persoane. În prima variantă înseamnă că au încălcat legea cu bună știință. Dacă a doua variantă este valabilă, înseamnă că acea persoană care i-a îndemnat să încalce legea este deosebit de influentă. Cine este oare și de ce se opune validării celor două mandate? De ce prin consilierii juridici ai Primăriei municipiului Brașov se obstrucționează rezolvarea în justiție a plângerilor penale formulate de cei doi consilieri nevalidați până în prezent? De ce se invocă neconstituționalitatea legii pe care cei doi își bazează plângerile ?

Este evident faptul că actuala conducere a primăriei municipiului Brașov nu dorește să aibă nici un fel de opoziție, nu dorește să-i fie cunoscute hotărârile luate la marginea legii și mai ales se pare că nu-l dorește în consiliul local pe Bran Vasile, cel care a condus PD-L-ul mulți ani în județul Brașov și îi cunoaște foarte bine pe foștii săi colegi de partid, el fiind acela care ar putea să le strice jocurile.

Toate aceste lucruri nu se petrec oare în disprețul voinței alegătorilor care i-au trimis în Consiliul Local municipal Brașov pe cei doi liberali? Așa îi respectă pe alegători reprezentanții PD-L? Doresc aceștia un partid unic?

Mă îndoiesc că alegătorii gândesc la fel și sunt sigur că îi vor sancționa cu primul prilej, iar acest prim prilej vor fi alegerile pentru Parlamentul European.

Minciuna trebuie să fie pedepsită și va fi pedepsită.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Pál Árpád - comentariu legat de îmbunătățirea activității Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit la microfon pe domnul deputat Pál Árpád.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Pál Árpád:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

După 12 ani în administrație, viceprimar, respectiv primar, am sosit în Parlamentul României cu speranța că voi putea să fac îmbunătățiri în activitatea administrației publice. În special, mă refer aici la descentralizare.

Experiența celor 4 luni, însă, m-a convins că acest lucru este aproape imposibil, mai ales din Opoziție. Din aceste considerente nu-mi rămâne altceva decât prin folosirea tuturor formelor de comunicare să atrag atenția Guvernului și a Coaliției asupra unor neajunsuri și greșeli în activitatea de zi cu zi.

Fac aceste demersuri în speranța îmbunătățirii activității noastre pentru folosul comunităților pe care le reprezentăm și care așteaptă îmbunătățirea situației actuale. Unul din aspectele negative și neglijate este reglementarea, repararea nedreptăților trecutului prin instituțiile statului.

O asemenea instituție este Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care este menită să administreze dosarele de despăgubire ale foștilor proprietari, la care restituirea bunurilor confiscate de comuniști nu este posibilă din diferite motive. Sunt oameni și din colegiul în care am fost ales, ca de altfel în toată țara, care așteaptă de nouă ani de zile ca să se facă dreptate. Majoritatea sunt oameni în vârstă, pensionari, bolnavi care nu au bani nici pentru cele mai simple medicamente dar teoretic ei ar trebui să primească o sumă mare de bani, după munca lor de o viață și a părinților. Acești oameni au început să piardă speranța în dreptate. Au pierdut speranța că mai primesc ceva în viață, viața asta, care măcar să înlesnească povara zilelor rămase.

Și dacă ne punem întrebarea: chiar au fost necesari aproape 10 ani pentru soluționarea unor dosare de despăgubire? Chiar nu se poate ca acești oameni să mai apuce ziua în care ar putea să primească ceva bani după un act de nedreptate, care a zdruncinat multe vieți omenești? Consider că nu, dacă ar exista competență, promptitudine și respectarea angajamentelor din campania dinainte de alegeri.

S-au dat ordonanțe de urgență pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Mă gândesc aici la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.81 din 2007, dar fără efect. Dosarele, în continuare, zac fără soluționare împărțite în două categorii: cele transmise la Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a ordonanței nr.81 și cele transmise comisiei după acest termen.

Ce rost au reglementările legale dacă nu se respectă termenele legale din partea instituției care se ocupă cu soluționarea acestor cereri? E clar că fără o eficientizare a acestei instituții nu se poate accelera acordarea despăgubirilor. Trebuie doar voință politică și un minim respect față de cetățenii țării și nu tărăgănarea dosarelor.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - declarație politică intitulată Pentru omagierea personalităților etniei tătare;

Invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Pentru omagierea personalităților etniei tătare."

Există în județele Constanța și Tulcea localități unde se găsesc importante comunități de tătari, localități vechi, cu un trecut istoric remarcabil.

Medgidia este o astfel de așezare, dar și Mangalia, Constanța, Măcin, Babadag, Isaccea. În aceste localități există obiective, cele mai multe religioase, cu raportare directă la prezența etniei noastre în zona Dobrogei. Sunt edificatoare exemple precum Geamia "Esmahan Sultan", Geamia Regală, Complexul "Sarî Saltuk Dede". În perioada regimului comunist, din păcate, s-au distrus multe însemne ale identității noastre, închizându-se inclusiv școlile cu predare in limba tătară. Chiar dacă situația demografică a suferit modificări, pierderea respectivelor instituții a condus nu la profunzime, ci la lejeritate, în ceea ce privește întoarcerea la identitate.

Chiar dacă, în unele așezări, istoria consemnează și nume de tătari, acestea nu se regăsesc astăzi, ca mod de omagiere, aproape în niciun fel, fie că este vorba de nume de unități școlare, fie că este vorba de nume de străzi, fie că este vorba de monumente.

Cazurile fericite există, însă, sunt puține: Școala "Negip Hagi Fazâl", din localitatea Tătaru, Strada "Kemal Agi Amet", din Medgidia, Strada "Crimeea", din Valu lui Traian, Strada "Kerim Abdulachim", din municipiul Constanța.

Ne propunem să îi omagiem pe toți creatorii de valori, pe toți creatorii de istorie, chiar dacă unii se numesc Memet, Abdula sau Omer. Pentru acest lucru, avem nevoie, însă, și de sprijinul autorităților locale.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Adrian Florescu - declarație politică având ca obiect industria chimică din România;

Grupul parlamentar al PD-L, invit la microfon, în ordinea înscrierii domnilor deputați la grupul parlamentar, pe domnul deputat Adrian Florescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Florescu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică are ca obiect industria chimică din România.

Așa cum știm cu toții, traversăm o perioadă de criză care afectează tot mai multe domenii, în special cel economic și industrial. Direct afectate sunt și combinatele chimice, a căror situație este din ce în ce mai grea.

Astfel, lucrătorii din industria îngrășămintelor chimice au început să facă presiuni pentru ca Guvernul să aplice măsuri care să le mențină locurile de muncă, în contextul crizei economice ce se manifestă în toată lumea. O măsură de compromis a fost aceea de a acorda subvenții agricultorilor, principalii beneficiari ai produselor lor, dar condiționat, banii dați să fie folosiți numai pentru cumpărarea de îngrășăminte chimice. La începutul anului, Ministerul Agriculturii a semnat un acord cu președintele Federației Sindicatelor Libere din Chimie și Petrochimie (FSLCP), prin care se angaja să conlucreze cu Ministerul Economiei și Ministerul Finanțelor Publice pentru emiterea în regim de urgență a unui act normativ prin care fermierii care au culturi agricole înființate, să poată beneficia de o subvenție de 400 de lei la hectar pentru achiziționarea de îngrășăminte chimice.

Prima versiune de subvenție elaborată de Ministerul Agriculturii nu a fost agreată de către Comisia Europeană, fiind considerată ajutor de stat. Acesta a pregătit o nouă versiune, prin care se introducea sprijinirea țăranilor numai prin achiziția de îngrășăminte chimice.

Ministerul Agriculturii a declarat că se preconizează alocarea a 1,008 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că subvenția pe hectar va fi de 360 lei. Nici această variantă nu a putut fi adoptată din cauza legislației Uniunii Europene.

Din cauza nealocării acestor subvenții, combinatele chimice au rămas cu cantități mari de îngrășăminte pe stoc, neexistând piață pentru valorificarea acestor produse. S-a creat un blocaj financiar, ale cărui efecte vor deveni dramatice: din cauza costurilor mari pentru înființarea culturilor, tot mai mulți agricultori vor renunța la această îndeletnicire, într-un județ eminamente agrar, cum este Teleormanul.

Ca parlamentar al României, deputat de Teleorman, nu pot asista indiferent la un dezastru socio-economic pe cale să se producă.

Unul dintre combinatele afectate de situația actuală este cel de la Turnu Măgurele, județul Teleorman, la care activitatea de producție este sistată încă din 30 martie 2009. Începând de ieri, 4 mai 2009, aproximativ 750 de angajați din totalul de 1072 ai societății au fost disponibilizați. Potrivit contractului colectiv de muncă, fiecare dintre aceștia urmează să primească o sumă de bani echivalentă cu 4 salarii medii nete pe societate.

Nu mai puțin gravă este situația la Combinatul Azomureș, care își va restrânge activitatea de producție la jumătate din capacitate, urmând să funcționeze cu o singură instalație de amoniac și să oprească în întregime secția de îngrășăminte complexe. În funcție de condițiile economice viitoare, conducerea acestuia ar putea lua în considerare prelungirea perioadei de șomaj tehnic în care au fost trimiși circa 170 de salariați din totalul de 2630 ai societății în perioada 13-30 aprilie, sau chiar disponibilitatea unora dintre angajați.

Aceasta fiind situația, consider că Ministerul Agriculturii ar trebui să adopte o nouă viziune asupra soluționării crizei, pentru ca aceste îngrășăminte produse de combinatele românești să ajungă la agricultori, salvându-le totodată, și să fie în același timp în concordanță cu legislația europeană, lucru care ar rezolva o mare parte din probleme.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Carmen Axenie - declarație politică intitulată Ne va găsi 9 mai uimiți în diversitate?;

Din partea aceluiași grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PD-L, în ordinea listei, domnul deputat Mihai Oprișcan. Nu este în sală.

Doamna deputat Carmen Axenie.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Carmen Axenie:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Ne va găsi 9 mai uimiți în diversitate?"

Peste patru zile subiectul Uniunea Europeană va ajunge, ca în fiecare 9 mai, pe buzele multora dintre noi.

Cu siguranță în dezbaterile din anul acesta vom avea tonuri mai grave, afectate vădit de criza care a venit din lumea virtuală și nu mai pleacă din cea reală, precum și de cea mai nouă amenințare ce survine odată cu globalizarea gripei porcine.

Constatăm fiecare ușor că Europa de acuma nu mai seamănă deloc cu personajul sclipitor din povestea ei de succes. Cu atât mai puțin ar trebui să ne-o imaginăm în stare de ode aduse bucuriei. Nerezonând cu propriul imn, o vedem detașată și de propria-i deviză. Europa a mizat mult pe o "economie sustenabilă" și iat-o acum sprijinindu-se neputincioasă în cârjele FMI și ale Băncii Mondiale. Europa s-a imaginat "societatea bazată pe cunoaștere" și iat-o acum o aglomerație de popoare năucită și bulversată.

De aceea, dacă în locul devizei "Uniți în diversiune", vom spune "Uimiți în diversitate" oare vom greși? Mai mult, însăși ideea de unire stă sub semnul întrebării. Și nu o spun doar eu aici. Ne-a arătat-o chiar Europa. Ca președinte al Convenției pentru Viitorul Europei, fostul președinte francez Valery Giscard d'Estaing a propus schimbarea numelui Uniunii Europene în Europa Unită, dar această moțiune nu a fost aprobată.

Stimați colegi,

Dacă până mai ieri Europa reprezenta un subiect de promovat alegerile pentru orice politician, acum a devenit unul care va face diferența în dialogul cu nevoile urgente ale alegătorilor. Scopul intervenției mele, după cum observați, este de natură publică. Va trebui ca fiecare dintre noi să se elucideze mai întâi pe sine cu privire la posibilitățile Europei de astăzi. Altfel, vom deveni cu toții niște personaje tragi-comice.

Închid cu o exemplificare a celor menționate. Un celebru explorator al polilor pământului își propune într-o zi să meargă înspre nord un număr de kilometri. Își verifică busola și pornește cu toată viteza saniei sale spre destinație. Când se oprește, verificând coordonatele, observă cu stupoare că se află cu treizeci de kilometri mai la sud de punctul din care pornise. Cum au fost cu putință acestea? Simplu. Exploratorul nostru călătorea înspre nord pe un mare ghețar plutitor care mergea spre sud. Așadar, Europa încotro?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media Lucia-Ana Varga - declarație politică referitoare la politizarea serviciilor deconcentrate;

Invit la microfon din partea Grupului parlamentar al PNL pe doamna deputat Lucia-Ana Varga.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Video in format Real Media  

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulțumesc doamna președinte.

Declarația politică de astăzi se referă la politizarea serviciilor deconcentrate.

În abordarea acestui subiect, aș vrea să fac referire pentru început la două poziții cu privire la stadiul reformei administrației publice din România. Una aparținând Uniunii Europene și cealaltă opiniei publice românești.

Astfel, în Raportul de țară pe 2008, Comisia Europeană aprecia că România trebuie să facă eforturi suplimentare pentru îmbunătățirea eficienței, eficacității și a gradului de independență a administrației publice, atât la nivel central, cât și local.

Pe de altă parte, conform Eurobarometrului 69, deși 78% dintre români consideră că funcționarea transparentă a administrației publice este importantă, doar 20% din români cred că administrația publică din România este una transparentă.

Care este însă răspunsul Guvernului PD-L-PSD la necesitatea îmbunătățirii managementului din sectorul public și eficientizarea activității administrație publice din România? O ordonanță care prin politizarea a peste 40 de servicii deconcentrate din subordinea celor 11 ministere va anula un proces de reformă derulat în ultimii 10 ani, proces prin intermediul căruia s-a reușit modernizarea administrației, construirea corpului funcționarilor publici, depolitizarea acestuia.

Un act normativ care va încălca dreptul la muncă a peste 14 mii de șefi de instituții începând cu direcții de finanțe, până la case de cultură ale studenților și nu în ultimul rând, o măsură care confirmă percepția românilor care cred că administrația publică nu e transparentă, dovadă fiind faptul că ordonanța a fost adoptată în condițiile în care proiectul de ordonanță nu a fost postat pe site-ul Ministerului Administrației și pe cel al Guvernului și nu a fost supus dezbaterii publice, a sindicatelor și patronatelor.

Să nu uităm, stimați colegi, că exercitarea funcției publice, indiferent că vorbim de nivel de conducere sau unul de execuție, presupune imparțialitate și obiectivitate, profesionalism și inovație, onestitate și integritate, că o administrație publică necesită modernă necesită dezvoltarea unui corp de funcționari publici profesioniști, stabili și imparțiali, aflați în slujba cetățeanului și care să contribuie la eficientizarea administrației publice. Și, mai ales, să nu uităm faptul că România este membru al Uniunii Europene și că, în consecință, administrația publică românească are nevoie de un sistem al funcției publice performant și capabil să răspundă exigențelor europene.

Prin urmare, ne aflăm în fața unei alegeri importante, nu doar pentru calitatea democrației românești, ci și pentru direcția spre care se va îndrepta reforma administrației publice din Români, aceea de a nu legaliza ingerința politicului în administrație. Nici măcar ca un experiment.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media  

Cu aceasta, am încheiat ședința consacrată declarațiilor politice. Știți foarte bine că aceasta s-a desfășurat în tronsonul oral 8,15-9,45,tocmai pentru că urmează o ședință specială.

Vreau să vă anunț că o parte dintre colegii noștri și-au depus declarațiile politice în scris, și anume: din Grupul parlamentar al PD-L, domnii deputați: Ioan-Nelu Botiș, Doinița Chircu, Mihai Oprișcan, Mihail Boldea, Daniel Buda, Valeriu Alecu, Stelică Iacob Strugaru, Cosmin Mihai Popescu, Marius Cristinel Dugulescu, Mircia Giurgiu, Dumitru Pardău, George Ionescu, Samoil Vîlcu, Valeriu Tabără, Petru Movilă, Cătălin Buhăianu Obuf, Iosif Blaga, Claudia Boghicevici; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Valeriu Zgonea, Daniela Popa, Cătălin Cherecheș, Oana Niculescu-Mizil, Costică Macaleți, Liviu Bogdan Ciucă, Marian Ghiveciu, Florin Iordache, Vasile Filip Soporan, Victor Surdu, Nicolae Bănicioiu, Mugurel Surupăceanu, Drăghici Mircea; din partea Grupului parlamentar al PNL: Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Bogdan Țîmpău, Titi Holban, Gheorghe Dragomir, Mihăiță Calimente, Cornel Pieptea, Dan Bordeianu, Florin Țurcanu, Grațiela Gavrilescu, Mihai Lupu, Horea-Dorin Uioreanu, Relu Fenechiu, Virgil Pop, Cristian Adomniței și Viorel Buda; din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Mircea Grosaru.

Cu aceasta, repet, închidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Vă mulțumesc tuturor.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Daniel Buda - declarație politică cu tema Descentralizarea în România devine realitate;

Domnul Daniel Buda:

"Descentralizarea în România devine realitate"

Până în 1990, România a avut una dintre cele mai centralizate forme ale administrației publice. Toate deciziile esențiale cu privire la dezvoltarea și modernizarea comunităților locale erau luate de la București. Însă, după momentul 1989, comunităților locale le-au fost încredințate noi atribuții și noi responsabilități. De altfel, Constituția României adoptată în 1991 vorbește pentru prima dată concret despredescentralizarestipulând faptul că "administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice". Acesta a fost, practic, începutul procesului de descentralizare în România la sfârșitul anului 1990 și mai accentuat după anul 2000.

Eficientizarea și modernizarea administrației publice, creșterea calității serviciilor publice oferite cetățenilor au fost numai câteva dintre cerințele primordiale privind integrarea României în U.E. Desigur, toate acestea se pot realiza numai de către autoritatea cea mai apropiată de cetățean. Din acest motiv, putem spune că descentralizarea este elementul fundamental al unei veritabile reforme a administrației publice în România, acțiune ce duce la consolidarea puterii și rolului autorităților administrației publice locale.

Astfel, după anul 2000, a existat o mai mare deschidere a autorităților centrale ca, împreună cu autoritățile administrației publice locale, să identifice soluții care să permită continuarea procesului descentralizării și eliminarea neajunsurilor apărute pe parcursul acestui proces. Inițierea de către fostul ministru al administrației și internelor, domnul Vasile Blaga, a proiectului-cadru privind descentralizarea, prin care au fost stabilite atât principiile, cât și regulile pe baza cărora se desfășoară procesul descentralizării, a fost realmente un prim pas concret pentru îndeplinirea obligațiilor asumate în vederea aderării țării noastre la structurile europene.

După momentul 1 ianuarie 2007, când România a devenit parte a structurilor europene, descentralizarea a devenit un obiectiv comun al tuturor politicienilor datorită, în primul rând, a nevoii de compatibilitate cu administrația publică europeană. Deși declanșată destul de târziu, descentralizarea în România a făcut în ultimii ani progrese semnificative. Numai în ultimele luni, măsurile adoptate de ministrul administrației și internelor prin trecerea în sarcina administrației publice locale de atribuții privind sistemul de învățământ preșcolar și preuniversitar, sistemul sanitar, sunt acțiuni concrete pentru eficientizarea și îmbunătățirea serviciilor oferite cetățenilor. De asemenea, Decizia Guvernului de acordare a unui set de responsabilități ale Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, care țin de proiectul Autostrăzii Transilvania, către Direcția Regională de Drumuri și Poduri (DRDP) Cluj este o măsură de mult așteptată și foarte bine venită în condițiile în care, în acest moment, ne bucurăm doar de cei 5 km de autostradă pe care Guvernarea Tăriceanu a reușit să-i facă în ultimii 2 ani. Nu lipsa resurselor financiare a fost cauza principală, ci proasta gestionare și lipsa unei politici coerente de management.

Realizarea Autostrăzii Transilvania este una dintre promisiunile pe care le-am făcut în campanie electorală și am convingerea că, prin consensul factorilor de decizie centrali și locali și prin aportul fiecăruia dintre noi pe linia sa de competență, acest deziderat va deveni realitate.

Ca și clujean, susțin transferul de competențe către autoritățile locale și județene, fie că vorbim de spitale, școli, poliție, sau infrastructură, mai ales că actualul Guvern este primul care a înțeles faptul că orice delegare de responsabilități trebuie însoțită și de importante alocări financiare pentru a garanta succesul descentralizării.

  Costică Macaleți - intervenție cu tema 5 mai - Ziua internațională de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap;

Domnul Costică Macaleți:

"5 mai - Ziua internațională de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap"

Astăzi, 5 mai, sărbătorim Ziua internațională de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap. Cu această ocazie, alături de toți politicienii responsabili, de societatea civilă și de mass-media, doresc să-mi manifest sprijinul pentru ocrotirea persoanelor cu dizabilități și transformarea lor din consumatori de servicii sociale în prestatori de servicii prin promovarea unei politici de integrare activă a acestei comunități.

Conform Comisiei Europene, persoanele cu handicap reprezintă aproape a șasea parte din totalul populației europene cu vârstă de muncă. Totuși, rata de ocupare în rândul acestora este, prin comparație, foarte scăzută. Din acest motiv, șomajul în rândul persoanelor cu handicap este dublu față de șomajul înregistrat în rândul celorlalte categorii ale populației active. Dacă ar beneficia de mai mult sprijin, milioane de europeni cu handicap s-ar putea integra sau reintegra pe piața muncii. Strategia de la Lisabona pentru creșterea și ocuparea forței de muncă își propune să îmbunătățească nivelul scăzut al participării persoanelor cu handicap la piața muncii. Pornind de la orientările oferite de Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă, statele membre își elaborează propriile politici în domeniu. Ele transmit Comisiei Europene rapoarte anuale privind inițiativele naționale în domeniul ocupării forței de muncă, inclusiv inițiativele destinate persoanelor cu handicap. Politicile UE în domeniul protecției și incluziunii sociale sprijină statele membre în elaborarea politicilor în materie de incluziune socială, asistență medicală și servicii sociale, oferindu-le persoanelor cu handicap mai multe șanse de a-și găsi și păstra un loc de muncă.

În calitate de cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap beneficiază de aceleași drepturi ca și restul populației. Au dreptul la demnitate, la tratament egal, la o viață autonomă și la o participare deplină în cadrul societății. Crearea unui cadru menit să le permită persoanelor cu handicap să se bucure de toate aceste drepturi reprezintă principalul obiectiv pe termen lung al strategiei comunitare pentru incluziunea activă a persoanelor cu handicap. În centrul Strategiei europene pentru protecția și integrarea persoanelor cu handicap (2004-2010) se află Planul de acțiune pentru persoanele cu handicap. Până în anul 2010, Comisia Europeană dorește obținerea unor rezultate concrete în materie de perspective de angajare, accesibilitate și autonomie. Persoanele cu handicap sunt implicate în acest proces în baza principiului european: "Nimic pentru persoanele cu handicap fără persoanele cu handicap".

Propunându-și să abordeze aspectele referitoare la handicap din perspectiva drepturilor omului, UE promovează incluziunea activă a persoanelor cu handicap și participarea deplină a acestora în cadrul societății. Handicapul este o problemă care trebuie abordată în contextul drepturilor omului și care, prin urmare, nu poate face obiectul liberului arbitru. Această abordare se află și în centrul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, la care Comunitatea Europeană este parte semnatară.

Un acces egal la o educație de calitate și la posibilitățile de învățare de-a lungul vieții oferă persoanelor cu handicap posibilitatea de a se implica pe deplin în societate și de a-și îmbunătăți calitatea vieții.

Comisia Europeană încurajează, printre altele, includerea copiilor cu handicap în sistemele tradiționale de educație. De asemenea, aceasta a lansat o serie de inițiative educaționale destinate persoanelor cu handicap. Printre acestea se numără Agenția europeană pentru dezvoltarea educației destinate persoanelor cu nevoi speciale, precum și un grup de studiu privind handicapul și învățarea de-a lungul vieții. O serie de programe comunitare, precum programul de învățare de-a lungul vieții, vizează integrarea educației și formării persoanelor cu handicap în sistemul tradițional.

Persoanele cu handicap trebuie să aibă posibilitatea de a face alegeri individuale și de a-și controla viața de zi cu zi la fel ca și celelalte categorii ale populației. De aceea, serviciile de asistență și sprijin ar trebui să fie mai bine adaptate nevoilor persoanelor cu handicap. Comisia Europeană promovează serviciile sociale accesibile și de calitate, consolidând măsurile de protecție socială și de integrare.

De asemenea, UE sprijină dezinstituționalizarea persoanelor cu handicap. Comisia Europeană finanțează studii privind prestarea de servicii sociale de proximitate destinate persoanelor cu handicap, pentru ca acestea să se poată integra în colectivitate în condiții bune de securitate, libertate și autonomie.

Așadar, România, ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene și ca țară modernă și democratică, trebuie să se implice activ în lupta împotriva discriminării persoanelor cu handicap și ca reprezentant al cetățenilor care m-au trimis să-i reprezint în Parlament doresc să salut această zi și să-mi manifest sprijinul pentru toate categoriile de cetățeni, liberi și egali în drepturi.

  Claudia Boghicevici - declarație politică cu tema Oameni egali - șanse egale. Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap;

Doamna Claudia Boghicevici:

Declarație politică cu tema "Oameni egali - șanse egale. Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap"

Înființată pentru prima dată în anul 1992 de către Organizația Națiunilor Unite, Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap are ca obiectiv promovarea înțelegerii problemelor legate de handicap și mobilizarea susținerii demnității, drepturilor și bunăstării persoanelor cu handicap. Prin aceasta se încearcă, de asemenea, sensibilizarea opiniei publice cu privire la avantajele care ar rezulta din integrarea persoanelor cu handicap în fiecare aspect al vieții politice, sociale, economice și culturale.Pentru a marca Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap, Comisia Europeană organizează, în strânsă cooperare cu Forumul European al Persoanelor cu Handicap (EDF), o serie de manifestări prin care dorește să pună în centrul atenției publice necesitatea oferirii de șanse egale pentru toți cetățenii comunitari și nu numai, iar noi, ca parte integrantă a comunității europene, suntem datori a acționa ca atare.

Șansa persoanelor cu handicap din țara noastră de a fi considerați și asimilați, totodată, de către marea masă a concetățenilor ca parteneri cu drepturi și cu șanse egale de manifestare în toate domeniile vieții sociale, se află abia la începuturi. Dacă din punct de vedere legislativ lucrurile s-au angajat deja pe făgașul lor firesc, mai avem încă multe de făcut în ceea ce privește susținerea instituțională a semenilor noștri.

  Mihail Boldea - declarație politică cu referire la Încetarea monitorizării pe justiție - un deziderat prea îndepărtat;

Domnul Mihail Boldea:

"Încetarea monitorizării pe justiție - un deziderat prea îndepărtat"

Conform unui raport recent al Centrului de Studii Politice Europene de la Bruxelles, actualul haos din sistemul judiciar ar putea costa România 5 milioane de euro din fondurile UE. Concret, oficialii europeni au fost sfătuiți ca, în cazul țării noastre, să prelungească monitorizarea pe justiție cu încă cel puțin trei ani, primul efect al acestui raport fiind adoptarea de către Comisia Europeană a unui memorandum care prevede ca suma de 5 milioane de euro care urma a fi acordată României ca parte din pachetul de împrumut negociat cu UE și FMI, să fie condiționată de reforma în justiție, în special de progresele în lupta împotriva corupției.

Despre succesul luptei împotriva corupției nici nu știu dacă merită să mai vorbim, pentru că ceva ce nu există nu poate fi comentat. Dar probabil că oficialii de la Bruxelles nici nu știu tot. Pentru că, fie că ne place sau nu, în România corupția este un fenomen general. România este țara unde permisele auto se cumpără de la polițiști cu kilogramul, este țara unde anchetele interne adună câte 20 de polițiști odată și unde dacă, Doamne ferește, ajungi la spital trebuie să faci înainte un împrumut la bancă chiar dacă ai plătit o viață întreagă contribuții către stat. Tot în România noastră, infractori recunoscuți sunt eliberați din penitenciar pentru a-și trata eczemele de piele, iar "găinarii" care au furat o pâine primesc condamnări demne de un șef de clan mafiot.

Pentru noi, în calitate de cetățeni ai acestei țări, toate acestea fac parte din banalul cotidian și, din păcate, nu mai miră pe nimeni. Căci pentru a avea și rezultate în lupta contra corupției nu înseamnă a inunda mass-media cu show-uri mediatice cu invitați procurori, polițiști sau sociologi, ci a veni cu probe și fapte concrete care să poată fi apoi transpuse în măsuri radicale și cel mai important: a recupera sau repara prejudiciul moral adus statului român, căci în primul rând prejudiciul de imagine afectează România și abia apoi pe noi ca persoane.

Modul în care situația a escaladat a fost rapid și a scăpat total de sub control și astfel, dacă acum câțiva ani, la Bruxelles, se vehicula doar ideea tăierii unor anumite fonduri, și asta numai ca o măsură extremă, astăzi s-a ajuns în situația de a limita, în cazul României, toate fondurile europene și chiar a ajutorului financiar destinat perioadei de criză.

Și pentru ce toate acestea ? Pentru cu nu vrem sau nu putem să tăiem răul de la rădăcină. Pentru că nu am avut ani de zile nici o strategie clară în lupta contra corupției și nici rezultatele nu au fost la nivelul așteptărilor oficialilor de la Bruxelles. Actualul Guvern a preluat o stare de fapt ce nu putea fi schimbată în trei luni, dar, din păcate, va suporta consecințele. Ani de zile ne-am amăgit mizând pe toleranța și buna credință a Bruxelles-ului, fără a lua în calcul că odată intrați în marea familie europeană există reguli de bun simț ce nu pot fi încălcate la nesfârșit. Comisia Europeană se simte trădată și jignită pentru că, înainte de 2007, a sprijinit România chiar dacă unele guverne naționale nu ne erau favorabile. Iar acum încasează reproșurile. Odată intrați în UE am devenit cinici și am uitat toate acestea. Acum nu numai că nu se încetează monitorizarea României, dar suntem loviți unde ne doare cel mai rău: la bani.

  Dan Bordeianu - despre Ziua Internațională a Libertății Presei;

Domnul Dan Bordeianu:

"Ziua Internațională a Libertății Presei"

Duminică, 3 mai, în întreaga lume a fost sărbătorită "Ziua internațională a libertății presei", zi dedicată activității tuturor jurnaliștilor din lume. Semnificația acestei zile este una mult mai profundă, ea reprezentând un omagiu adus celor ce lucrează în această branșă și care își riscă de multe ori, chiar viața în slujba adevărului.

Cu această ocazie, în toata lumea au loc manifestări la care participă jurnaliști, analiști ai fenomenului mediatic și politicieni. În acest an, tema aleasă de Asociația Mondială a Ziarelor pentru a marca această zi este "Presa sub supraveghere" - principala problemă cu care se confruntă breasla la nivel mondial.

Ziua Mondială a Libertății Presei a fost proclamată de ONU în 1993 și este celebrată de atunci în fiecare an la 3 mai, când se aniversează Declarația de la Windhoek, susținută de ziariștii africani în 1991, la seminarul UNESCO despre presa independentă și pluralistă. Atunci s-a susținut importanța esențială a libertății presei pentru existența democrației. Pe 12 martie se sărbătorește și Ziua Libertății Presei Online, adoptată de organizația Reporteri Fără Frontiere pentru cyber-dizidenți, închiși după ce și-au exprimat dreptul la opinie pe internet.

Spre deosebire de alți ani, această sărbătoare a jurnaliștilor din toată lumea a fost puțin vizibilă în media românească.

Având în vedere tema aleasă pentru acest an, "Presa sub supraveghere", a fost "puternic marcată" în cadrul unui eveniment public de o remarcă a președintelui la adresa unor jurnaliști, remarcă prin care înaltul reprezentant român dă încă o palmă libertății presei în România. Toate acestea în condițiile în care, în mod oficial, nu a existat nicio reacție oficială din partea instituțiilor statului referitoare la această sărbătoare a libertății presei.

Se pare că unii au uitat cât de mult înseamnă presa, cât de importantă este în relaționarea mediului politic cu cetățenii și, de ce nu, cât de mult au beneficiat unii de pe urma relației cu mass-media.

În aceste condiții, deși mai târziu, doresc să salut activitatea mediei romanești și să transmit tuturor celor care lucrează în acest domeniu toate cele bune.

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu tema Flexibilitatea și securitatea locului de muncă;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

Declarație politică cu tema "Flexibilitatea și securitatea locului de muncă"

În condițiile actualei crize economice și financiare consider că orice măsură anticriză luată poate fi catalogată ca fiind bună sau rea. Măsura de înghețare a salariilor bugetarilor va fi și bună și rea. Va fi rea fiindcă orice decizie de acest tip nu are cum sa fie considerată bună și va fi considerată bună pentru că, dacă nu va reduce diferențele mari dintre salariile de la stat și cele din mediul privat, atunci se va menține decalajul de acum și evident va reduce din presiunea inflaționistă.

Dacă pentru angajații din sistemul public s-a luat măsura înghețării salariilor și nu se vor face disponibilizări de personal, vin cu o propunere de flexibilizare și securitate a locului de muncă și pentru angajații din sectorul privat.

Patronatele, sindicatele, împreună cu conducerea firmei să-și negocieze programul de lucru astfel încât să evite trimiterea în șomaj a personalului angajat. În perioada de inactivitate, statul să suporte 75% din salariul brut negociat, perioadă care să nu depășească trei luni pe an. Astfel se va asigura angajaților siguranța locului de munca și se va evita creșterea șomajului care se află într-un trend ascendent.

Din studiile și analizele de specialitate bazate pe datele adunate de la angajații mai multor firme naționale și multinaționale rezultă că cel mai mult ne îngrijorează impactul crizei economice și financiare asupra locului de muncă. Siguranța locului de muncă asigură un stil de viață mai sănătos, iar lipsa unui loc de muncă determină unele persoane să aleagă soluțiile extreme.

Asigurarea flexibilității și securității locului de muncă de către stat implică un anumit grad de prestigiu și de încredere. Comisia Europeana a definit noi forme de siguranță a locului de muncă - flexicuritatea - atât la nivelul statelor membre, cât și în cadrul cooperării cu mediul academic, cu partenerii sociali și cu diverse organizații internaționale. Flexicuritatea este o noțiune apărută în ultimul deceniu, noțiune ce presupune îmbinarea flexibilității forței de muncă și a securității locurilor de muncă. Prin conceptul de flexicuritate se urmărește promovarea competitivității, ocuparea forței de muncă și satisfacția la locul de muncă prin crearea unui echilibru între drepturile și responsabilitățile angajaților și angajatorilor, precum și ale autorităților publice. Strategiile privind flexicuritatea pot să contribuie la modernizarea pieței forței de muncă prin condiții contractuale flexibile și fiabile, politici active în domeniul pieței forței de muncă, strategii globale pentru învățarea continuă, promovarea spiritului antreprenorial, precum și sisteme moderne de protecție socială. Strategiile privind flexicuritatea prezintă o abordare nouă și integrată în cadrul căreia diversele elemente se pot sprijini în mod reciproc.

Flexicuritatea, așa cum este definită de Comisia Europeană, trebuie să se afle în acord cu Strategia Uniunii Europene de la Lisabona și să se adapteze la situația actuală de pe piața forței de muncă.

  Liviu Bogdan Ciucă - intervenție cu tema 9 mai 1950 - 9 mai 2009, 59 de ani de existență a Uniunii Europene;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"9 mai 1950 - 9 mai 2009, 59 de ani de existență a Uniunii Europene"

Ziua de 9 mai pentru noi, românii, are o importanță deosebită, asta pentru faptul că, din punct de vedere istoric, sărbătorim Ziua Independenței de stat a României și Ziua victoriei asupra fascismului, iar din punct de vedere european aniversăm Ziua Uniunii Europene.

Aceste sărbători au un numitor comun: Libertatea!

Ziua Uniunii Europene este numită și "Ziua Schuman", după numele celui care a propus, la 9 mai 1950, planul pentru crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a fost baza creării actualei Uniuni Europene. Astăzi putem spune că Europa a trecut de la integrarea economică la integrarea teritorială și politică.

Uniunea Europeană și-a propus să-și creeze o lume a oamenilor, să fie aproape de cetățenii săi, să înlocuiască «cooperarea pașnică dintre statele europene» cu o construcție care să respecte libertatea și identitatea tuturor popoarelor născute și crescute pe acest continent.

Dacă, la început, obiectivul esențial imediat era acela al cooperării pașnice dintre statele europene, astăzi ambiția este diferită: construcția unei Europe care respectă libertatea și identitatea tuturor popoarelor ce o compun, numai prin unirea popoarelor sale. Este necesar să conștientizăm că UE este în slujba cetățenilor săi, păstrându-și propriile valori, tradiții și propria limbă, cetățenii europeni ar trebui sa se simtă în largul lor în ceea ce putem numi "casa europeană".

Lumea de astăzi, într-o continuă și rapidă evoluție, are nevoie de Europa. UE este dovada vie a ceea ce pacea, stabilitatea și prosperitatea pot aduce unui continent altădată măcinat de războaie. Modelul european arată lumii că o uniune mereu mai strânsă a popoarelor este posibilă în măsura în care se bazează pe valori și obiective comune. Și, nu în ultimul rând, trebuie, de asemenea, să ne amintim de ideea care a însoțit permanent demersul lui Monnet: "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni!".

Este al doilea an în care sărbătorim Ziua Uniunii Europene ca membri cu drepturi depline. Calitatea de stat membru implică nu numai drepturi, dar și obligații. Toate aceste drepturi și obligații derivă din tratatele și legislația adoptate de Uniunea Europeană de la înființarea ei și până în prezent, tot acquis-ul comunitar pe care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii Europene.

  Cosmin Mihai Popescu - declarație politică cu subiectul Împrumutul extern al României și rolul Parlamentului;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Împrumutul extern al României și rolul Parlamentului"

Am trecut cu toții, în ultimele 5 luni, de la agonia unei crize economice de amploare la extazul salvării oferite atât de acordul cu Fondul Monetar Internațional, cât și cu Uniunea Europeană. Ceea ce trebuie spus este faptul că cele două acorduri de împrumut nu sunt decât premisele necesare pentru ca situația economică din România să se amelioreze. Ea nu se va îmbunătății de la sine, prin simpla accesare a acestor fonduri.

Știm cu toții că, de fapt, adevăratele instrumente ale luptei împotriva crizei se află la noi, la actualul Guvern, la actualul Parlament, la actualele administrații centrale și locale. Este vorba despre capacitatea noastră de a reforma întregul sistem public, acum, de nevoie, în plină criză, și să-l facem să funcționeze eficient.

De asemenea, știm cu toții că rolul Parlamentului României în tot acest proces este în primul rând unul legislativ. Când spun asta nu mă adresez doar colegilor deputați din propriul partid și al partenerilor noștri de guvernare, ci întregului Parlament al României, pentru că toți suntem reprezentanții celor care așteaptă din partea noastră rezultate la dramele personale pe care le trăiesc și nu așteaptă confruntări sau rivalități personale ale parlamentarilor.

Dacă împrumutul de la FMI este destinat în primul rând Băncii Centrale, banii europeni vor trebui să capete, alături de eforturile noastre bugetare, forma investițiilor cu efect multiplicator.

Nu uitați că, pentru o bună absorbție și o mare eficiență în utilizarea fondurilor europene, sunt necesare multiple modificări ale legislației actuale: legislația care reglementează achizițiile publice, funcționarea și salarizarea sectorului public, atragerea de investiții străine directe, orice act normativ care poate împiedica în vreun fel realizarea proiectelor de investiții publice, modernizarea justiției prin adoptarea celor patru coduri.

Cred că toate aceste priorități nu sunt prioritățile mele sau ale actualei coaliții de guvernare, ci ale tuturor românilor, iar partidele politice care ar împiedica realizarea acestor demersuri, chiar și prin tergiversare, nu ar face decât să pună în pericol prezentul și viitorul tuturor românilor.

  Mihai Cristian Adomniței - Despre situația din învățământul românesc;

Domnul Mihai Cristian Adomniței:

"Despre situația din învățământul românesc"

Stimați colegi, de mai bine de 6 luni la guvernare se află coaliția PD-L+PSD. Ce au făcut aceștia pentru cetățeni în această perioadă de criză? Mai nimic, iar pe fondul crizei mondiale guvernanții, în loc să ajute cetățenii să treacă mai ușor prin acesta, ei încearcă parcă să îi afunde și mai tare. Ne este lăsată impresia că se face tot posibilul pentru ca cetățenii să rămână fără locuri de muncă, să nu aibă posibilitatea de a deschide o afacere. Este de neacceptat modul în care actuala putere se comportă în plină criză.

Nu în ultimul rând, suntem martori la bătaia de joc din învățământ care, inevitabil, va avea consecințe dramatice pentru viitorul țării. Am văzut cum săptămâna trecută la întâlnirea sindicatelor cu președintele țării s-a consfințit un adevăr trist: actuala putere nu mai poate pretinde că educația este o prioritate în România iar președintele, premierul, ministrul educației, Guvernul în ansamblu sunt responsabili pentru ceea ce se întâmplă în prezent în sistem.

Nu este normal ca unui președinte de țară care, mai mult, dorește încă un mandat, să nu îi pese dacă sindicatele vor declanșa greve, dacă elevii vor fi afectați și examenele vor fi compromise.

Se tot vorbește de proiecte, legi, transformări miraculoase, deschidere de conturi pentru fiecare nou născut din România, toate se pot face acum, dar nimeni nu spune nimic despre banii din sistem, nu explică dacă există fonduri necesare infrastructurii și mai ales dacă vor mai fi plătite salariile sau dacă profesorii vor fi dați afară. E imposibil de înțeles ce se întâmplă în educație pentru că guvernanții se contrazic, iar oamenii obișnuiți nu mai înțeleg nimic. Guvernul le cere profesorilor să accepte reducerea veniturilor, în timp ce clientela politică din Ministerul Turismului și Ministerul Tineretului cheltuiesc inutil milioane de euro pentru diverse campanii publicitare.

Impresia pe care o lasă astăzi Guvernul este aceea că sistemul este scăpat de sub control. Nici ministrul educației, nici premierul Boc, nici președintele Băsescu nu mai au soluții.

  Valeriu Alecu - declarație politică cu referire la Agricultura ecologică;

Domnul Valeriu Alecu:

"Agricultura ecologică"

În ultimele două decenii, eficiența producției agricole din România a avut foarte puternic de suferit, pe de o parte din tergiversările în restituirea proprietăților agricole, care a determinat întârzieri în coagularea microfermelor, iar pe de altă parte prin lipsa investițiilor și susținerii puternice de către stat pentru acest sector. Este greu de crezut că produsele agricole românești, obținute la costuri de producție mult superioare celor din spațiul Uniunii Europene, se vor impune, în aceste condiții, pe piața internă și externă.

Știm cu toții că producțiile record înregistrate de fermierii francezi sau olandezi se bazează în mare măsură pe utilizarea descoperirilor științifice în materie, exprimate fie în soiuri sau specii ameliorate, fie în sporuri de îngrășăminte chimice, fie în pesticide sau erbicide revoluționare. Cu toate acestea, de câțiva ani, cererea consumatorilor europeni s-a modificat substanțial, înregistrând o creștere semnificativă către produsele obținute în mod ecologic.

Am putea spune că această breșă de piață ar putea foarte bine să fie exploatată de fermierii români. Fără a fi ironic, cred că, din lipsa resurselor financiare, cei mai mulți dintre fermierii români produc deja ecologic. Pentru că aceștia nu-și permit nici să cumpere semințe modificate genetic, nici să administreze îngrășăminte chimice sau pesticide.

Ceea ce pot să remarc este faptul că statul român se poate implica mult mai activ, pentru ca suprafețe agricole destinate producției agricole ecologice să mențină cel puțin trendul de creștere înregistrat în anii anteriori, de circa 25.000 de ha anual.

În plus, pentru a ne putea impune pe piața internă și europeană, subvențiile pentru producția ecologică ar trebui să fie mult mai consistente în raport cu producția neecologică. Ele ar trebui să vizeze atât subvențiile la hectar, cât și dotarea tehnico-materială. Nu ar fi rău nici dacă am gândi chiar un sistem de prime de export pentru producția ecologică din România, ca măsură de stimulare a acestui sector. Avem resurse, avem experiență, mai trebuie doar politici bine coordonate pentru agricultura românească, cu priorități, strategii și concept de competitivitate.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică: Universitățile la control!;

Doamna Doinița Mariana Chircu:

"Universitățile la control!"

De mulți ani de zile s-a creat falsa percepție că universitățile de stat din România trebuie să fie doar simple instituții în care se emit diplome, certificate sau titluri academice utile promovării în funcții sau câștigării unui loc de muncă superior plătit.

La fel de greșit s-a crezut și încă se mai crede că universitățile de stat sunt performante și creatoare de valoare, iar cele particulare nu. Cred că nu trebuie să confundăm atractivitatea universităților de stat, determinată de gratuitatea studiilor, cu performanța acestora. Sunt două lucruri total diferite ce nu pot fi confundate.

Stimați colegi, performanța și calitatea universitară nu țin de prezența sau absența taxei de studii, ci se evaluează prin rezultatele acestor instituții, prin cercetările efectuate, prin inovația pe care sunt capabile să le genereze, prin calitatea absolvenților, care este numai și numai rezultatul unui personal didactic bine pregătit, bine motivat, bine intenționat. Aș fi dorit să remarc măcar o instituție de învățământ superior din România, pe baza acestor criterii, însă nici una dintre ele nu-mi oferă această ocazie.

Suntem cu toții de acord că autonomia universitară este un principiu extrem de util pentru realizarea căruia s-au făcut eforturi deosebite. De asemenea, nu trebuie să confundăm autonomia universitară cu lipsa oricărui element de control din partea Ministerului Educației, din partea instituțiilor subordonate acestuia mai ales în domeniul autorizării studiilor, al funcționării unor specializări și în controlul periodic de asigurare a calității serviciilor de educație.

Nu cred că este străin nimănui proiectul societății civile intitulat "Coaliția pentru universități curate" care a scos la iveală nereguli vechi prezente în activitatea universităților cu finanțare de la stat, pe care toată lumea le știa, însă nimeni nu avea curaj să le afirme. Pentru că lipsa de performanță provenită din lipsa de acțiune și bugetele din ce în ce mai mari provenite din sporirea numărului studenților cu taxă, convine de minune unei anumite părți din lumea universitară.

Se impune scoaterea din amorțeală a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior care, în scurt timp, va trebui să suprime definitiv și irevocabil activitatea universităților specializate în tipărirea diplomelor și să stimuleze activitatea acelora care reușesc să răspundă cu succes standardelor oricăror sisteme de evaluare din Europa.

  Neculai Rebenciuc - declarație politică privind Educația: între presiune, represiune și recesiune;

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Educația: între presiune, represiune și recesiune"

Odiseea profesorilor s-a acutizat acum câteva luni, când ei s-au lăsat amăgiți, "euforizați" de bluful propagandei electorale. După ce au stârnit atâtea speranțe, concretizate, incredibil, prin Legea 221/2008 și au câștigat alegerile, de la o lună la alta Coaliția de guvernământ decepționează. Șansa de redresare și reașezare a învățământului pe niște coordonate firești, civilizate, a fost ratată. Nu cu 50%, ci cu 100%. Pentru că, acum, profesorii ar trebui să se mulțumească și cu salariul diminuat și cu mai multe ore de predat.

Ingenuitatea și dinamismul irezistibil cu care au promis "marea cu sarea", inclusiv zboruri cosmice sau zeci de mii de euro pentru românii plecați și reîntorși pe pământ strămoșesc, de parcă ne aflam într-un El Dorado autonom și distinct, nu sub amenințarea crizei ce se propaga spre mondializare ca o imensă pânză de păianjen, a avut două fațete: pe de o parte a reușit să amăgească un mare segment de alegători (pe lângă profesori și ceilalți bugetari au crezut că mărirea salariilor primilor se va repercuta, indirect, și asupra lor), care s-a lăsat antrenat în acest joc al "amăgelii", iar pe de altă parte, același segment pretinde, acum, "decontarea" punctuală, măcar a unei părți din promisiunile pe baza cărora Coaliția a câștigat. Echitabil, nu!? Da, dar într-o societate în care primează echilibrul, echidistanța, nu echilibristica pe sârma minciunii, omisiunii și escamotării. Guvernul actual lasă impresia unui obiect "prins în vârtelniță", în carusel, iar deciziile sunt incoerente, imprecise, ilogice, facil schimbabile și preschimbabile, de la o zi la alta, de la o lună la alta. Dă permanent "din colț în colț", cu ai săi miniștri din ce în ce mai "colțuroși" și "încolțiți" de evenimente pe care ei înșiși le-au provocat.

Așa cum Coaliția de guvernământ a "profitat" de voturile lor și profesorii vor să "profite" de legile care le sunt adresate. Așa se întâmplă într-un stat de drept, unde legea este... literă de lege. Cu siguranță, acest lucru se întâmplă în alte state, dar la noi, după cum se constată, promisiunile excelează în sens invers. Prin OUG nr.34/2009 de rectificare bugetară, profesorii au primit o lovitură devastatoare: "Educația a pierdut aproape 1,5 miliarde de lei, atât din fondurile de investiții, cât și din cele de salarii, ceea ce înseamnă că niciunul din cele două obiective strategice ale guvernului pentru acest domeniu nu a fost atins, respectiv 6% din p.i.b. și majorarea cu încă 33% a salariilor cadrelor didactice". Așa cum comenta un reprezentant FEN: "Avem mai puțin de 4% din p.i.b., cât despre salarii, nu numai că nu mai cresc, dar chiar scad, iar profesorii vor trebui să muncească mai mult pe aceiași bani".

Riposta sindicatelor, grevă în zilele în care se desfășoară tezele unice și, poate, blocarea anului școlar, se vrea o lecție-avertisment căci, până la urmă, aceste acțiuni au meritul de a fi luat atitudine împotriva minciunii politicianiste și de a trage un semnal de alarmă pe viitor.

Problema e că, în această strânsă confruntare între stat și sindicatele din învățământ, o altă parte păgubită o reprezintă, inevitabil, elevii. Ei nu știu când vor da tezele unice, dacă vor mai da teze unice și care sunt repercusiunile asupra viitorului lor. O vor afla, cu siguranță, când va fi reformat curriculumul și când o nouă Lege a învățământului la care lucrează intensiv inclusiv comisia prezidențială condusă de Mircea Miclea, va intra în vigoare.

Deși în timpul guvernării anterioare a existat proiectul unui pachet de legi care ar fi schimbat reglementările actuale din sistemul educativ, printre aceste prevederi numărându-se: descentralizarea sistemului de învățământ preuniversitar, salarizarea diferențiată a cadrelor didactice în funcție de performanțe și finanțarea pe elev a școlilor și liceelor de stat și private, ministrul de resort liberal a anunțat că nu mai trimite pachetul de legi spre promulgare pentru că acesta ar putea fi respins pe considerente politice. Noi nu ne îndoim că aceleași prevederi pot fi adoptate acum... tot pe considerente politice.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu tema Șanse egale pentru persoanele cu handicap;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Șanse egale pentru persoanele cu handicap"

Primul articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului proclamă: "Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi". Acest articol constituie fundamentul libertății și dreptății în lume. Și persoanele cu handicap au aceleași drepturi ca toți ceilalți cetățeni.

În ciuda progreselor realizate, a reglementărilor legale și a strategiilor adoptate, există multe bariere pe care persoanele cu handicap sunt obligate să le înfrunte în accesul la educație, încadrarea în muncă și accesul la bunuri și servicii. Discriminarea cu care se confruntă persoanele cu dizabilități se bazează uneori pe prejudecăți, dar adesea este cauzată de faptul că acești oameni sunt pur și simplu uitați ori ignorați.

Nu este suficient faptul că avem o legislație antidiscriminatorie, că suntem o țară membră a Uniunii Europene și există numeroase rezoluții și directive comunitare care reglementează aspectele în acest domeniu și stabilesc cadrul general al programului de acțiune pentru combaterea discriminării și pentru integrarea socială a persoanelor cu handicap. Nu este suficient să elaborăm programe de incluziune socială și să analizăm starea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap. Pentru a transpune în practică aceste reglementări, este necesară participarea întregii societăți, ceea ce înseamnă, în primul rând, educație publică și înțelegerea nevoilor și drepturilor persoanelor cu dizabilități, lupta împotriva prejudecăților și discriminării de orice fel.

Astăzi, când sărbătorim Ziua Internațională de Luptă Împotriva Discriminării Persoanelor cu Handicap, o zi cu semnificații deosebite, în România mai sunt persoane cu handicap care stau ascunse, copleșite de sentimentul inutilității. A fi imobilizat într-un scaun cu rotile este o pedeapsă cruntă, neexistând rampe de acces în multe instituții, magazine sau în mijloacele de transport în comun. Există și rampe construite în bătaie de joc, astfel încât și un om cu picioarele întregi și-ar croi drum cu mare greutate pe aceste pante improvizate. Este doar un exemplu dintr-un șir mai lung al problemelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități. Avem bariere discriminatorii și în planuri mai subtile, dificil de identificat. Prin urmare, promovarea drepturilor persoanelor cu handicap reprezintă un obiectiv prioritar.

Avem o lege care sancționează discriminarea, Legea nr. 48, adoptată în anul 2002. Consiliul Național de Combatere a Discriminării funcționează din anul 2003, rolul acestuia fiind de a informa și de a forma societatea românească în vederea eliminării oricărei forme de discriminare, de a investiga și de a sancționa actele de discriminare, contribuind astfel la crearea unui climat general de încredere, respect și solidaritate, definitoriu pentru o societate democratică și europeană.

Avem o Strategie națională privind protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap din România, în vigoare pentru perioada 2007 - 2013, și un Plan de activitate pentru perioada 2009 - 2012, elaborat de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, din care amintesc câteva acțiuni: ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; modificarea și completarea Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap; finanțarea proiectelor în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu handicap; finalizarea Programului de Incluziune Socială, finanțat de Guvernul României prin împrumut acordat de către Banca Mondială, prin care se va continua reforma instituțională. La ora actuală, se află în derulare cea de-a doua selecție de proiecte. În cadrul primei selecții, au fost declarate câștigătoare proiectele de construcție de centre rezidențiale ale unui număr de 9 direcții generale de asistență socială și protecția copilului, pentru care a fost prevăzută suma de 7,5 milioane de euro.

Analiza situației actuale a sistemului de protecție a persoanelor cu handicap din țara noastră evidențiază câteva zone în care intervenția trebuie să fie asigurată cu prioritate.

În primul rând, familiile care au în îngrijire copii și persoane adulte cu handicap au nevoie de sprijin sub formă de servicii sociale și reglementări legale care să le asigure un trai decent. PSD consideră că trebuie înființate urgent centre de servicii sociale care să vină în sprijinul familiilor persoanelor cu handicap. Susținem necesitatea îmbunătățirii și dezvoltării serviciilor oferite la domiciliu, întrucât 97% dintre persoanele cu dizabilități se află în grija familiilor.

În al doilea rând, integrarea socială a persoanelor cu handicap este încă redusă, din mai multe motive, de la existența barierelor de ordin fizic și comunicațional până la lipsa serviciilor de pregătire pentru piața muncii. Potrivit datelor statistice, numărul total al persoanelor cu handicap din țara noastră se ridică la 631.199, fiind încadrate în muncă doar 25.705 persoane.

În al treilea rând, parteneriatele public-public sau public- privat sunt limitate în prezent. Spre exemplu, la nivelul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap nu s-a încheiat nici un parteneriat între această instituție și alte instituții guvernamentale. De altfel, în perioada 2004 - 2008, despre Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap s-au spus numai lucruri "bune", de la jaf din banii persoanelor cu handicap până la acuzații de hărțuire sexuală la adresa fostului președinte al ANPH, liberalul Silviu George Didilescu, acuzații lansate de subordonatele sale. Proiectele încropite au rămas pe hârtie grație dezinteresului și incompetenței celor care au guvernat țara în ultimii 4 ani.

Strategia PSD privind protecția și integrarea persoanelor cu handicap urmărește creșterea gradului de ocupare a forței de muncă în rândul acestor persoane, principiul de bază fiind de la asistență socială la integrare socială. Avem în vedere asigurarea pregătirii școlare a persoanei cu dizabilități, indiferent de locul în care aceasta se află, realizarea, diversificarea și susținerea financiară a programelor privind pregătirea profesională, susținerea logistică și financiară a angajatorilor în vederea realizării amenajărilor necesare integrării persoanei cu handicap angajate.

PSD consideră că sunt necesare eforturi speciale pentru a promova accesul persoanelor cu handicap la educație și pe piața forței de muncă. Aceasta este una dintre principalele căi de luptă împotriva excluderii sociale a persoanelor cu handicap.

Resursele existente trebuie să fie direcționate astfel încât să creștem capacitatea persoanelor cu handicap de a participa activ la viața socială, oferindu-le sprijinul de care au nevoie. Acest sprijin este în concordanță cu modelul social european al solidarității, un model care confirmă responsabilitatea întregii societăți față de fiecare cetățean. Persoanele cu handicap au dreptul la serviciile generale sociale, de sănătate, educație, calificare, dar mai ales au nevoie de șansa de a-și găsi locul în societate, de a-și construi un viitor.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - comentariu critic la adresa coaliției aflate la guvernare;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Banii românilor sunt sursa de inspirație pentru mulți dintre guvernanți care sunt inventivi în cheltuirea cât mai grabnică și în folos propriu sau cine știe...

Ecranele televizoarelor sunt pline ochi cu năzbâtiile doamnei Elena Udrea care are activitate de vizitator și nu de ministru, care nu știe ce să mai facă pentru a fi în atenția presei. Oricum nu face ce trebuie și în vremuri grele pentru economie cheltuie pe capricii.

De curând, o altă ministreasă se joacă pe malul mării, își promovează un clip publicitar pentru propria imagine, impune acțiuni ale tineretului în marile orașe ale țării și tot așa...

Președintele României este în campanie electorală continuă fiind prezent la toate chermezele de la mare, de la munte, de peste tot, cu accent pe țuică, pe bătută pe loc, pe hă-hă-it-uri, pe orice altceva, numai problemele grave ale țării le uită mereu...

Președintele Senatului, ministrul educației și alții din oligarhia PSD - PD-L au ieșit la ierburi verzi, colorate cu șmecherii ieftine de cartier și asezonate cu mici și bere...

De câteva zile ne bântuie gripa porcină, iar autoritățile au grijă să ne crească îngrijorarea în loc să ia măsura simplă de informare a populației despre posibila pandemie.

Deși acțiunea de expediere a taloanelor pentru Programul Național de Evaluare a Stării de Sănătate a Populației a fost criticată în nenumărate rânduri de o parte a presei mai ales pentru faptul că multe adrese nu au corespuns cu baza de date, actualul ministru a considerat că singura cale de informare a cetățenilor este să le trimită o scrisoare cu recomandări.

Acum presa deontologică tace, deși este cunoscut faptul că oamenii cu probleme de comportament civic, din comunități cu un oarecare caracter nomad, cu greutăți în găsirea unui domiciliu stabil și cunoscut nu vor primi aceste informații.

Cu alte cuvinte, se apelează la cea mai ineficientă măsură de informare a opiniei publice pentru ceva ce se poate realiza prin implicarea autorităților centrale și locale care să își facă treaba în baza unui program coerent de măsuri.

Miroase a campanie electorală meschină, dar și de utilizare prostească a puținului de bani existenți la sănătate în acest an.

Gripa a atins mentalitatea și a accentuat nesimțirea guvernanților care în loc să dea oamenilor ceea ce ei așteaptă de la sistemul de sănătate, le dă scrisori cu spălatul pe mâini, cu utilizarea batistelor și pentru a se feri... de incompetența autorităților PD-L - PSD.

Se observă că se mai naște o acțiune de partid, o cheltuire iraționala a banului public care s-a gripat... porcește.

  Marius Cristinel Dugulescu - referire la Introducerea actelor biometrice - o problemă de conștiință și libertate;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Introducerea actelor biometrice - o problemă de conștiință și libertate"

La începutul acestui an, viața societății românești a fost tulburată de vestea introducerii actelor de identitate biometrice. Începând cu 1 ianuarie 2009, în România se emit pașapoarte electronice care, pe lângă datele personale obișnuite, conțin elemente biometrice (imaginea facială și impresiunile digitale, "amprente") stocate pe un microcip de tip RFID (Radio Frequency Identification - Identificare prin Unde Radio). Cipul devine astfel elementul esențial de identificare a fiecărei persoane.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.207/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, a stârnit importante proteste din partea mai multor cetățeni, reprezentanți ai societății civile și ai lumii eclesiastice. Mai mult, a fost subliniat caracterul nedemocratic al prevederilor legislative, întrucât în România nu a avut loc nici o dezbatere publică pe această temă, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Principala problemă care se pune în legătură cu pașapoartele electronice se referă la prevederile Regulamentului 2252/2004, în baza căruia au fost adoptate reglementările naționale. Această reglementare reprezintă începutul unui proces de restrângere a libertăților individuale și de intruziune în viața privată și contravin art. 8 și 10 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la protecția datelor cu caracter personal și la libertatea de conștiință, precum și articolelor 23, 25, 26, 27, 29 și 31 din Constituția României privind garantarea libertăților și drepturilor cetățenilor.

Consider că sunt necesare studii legislative referitoare la impactul unor asemenea măsuri și armonizarea legislativă, în special în ceea ce privește respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal. Trebuie să fim conștienți că pierderea libertății ne va afecta pe toți, indiferent de poziția pe care o avem în ierarhia socială.

În concluzie, susțin cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetățean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul respectării libertății convingerilor și a conștiinței religioase.

Doamnelor si domnilor deputați, ținând cont ca stăm în fața unei decizii deosebit de importante, amprentarea a 22 milioane de oameni, consider că cei care trebuie să decidă sunt ei, populația României. Putem lua exemplul Elveției care luna aceasta pe, 27 mai, organizează un referendum național pentru a afla dorința cetățenilor săi cu privire la introducerea documentelor electronice. Prin organizarea unui referendum național vom oferi șansa ca cetățenii să decidă adoptarea sau respingerea actelor biometrice.

  Titi Holban - despre importanța susținerii financiare persoanelor cu handicap;

Domnul Titi Holban:

Una dintre singurele promisiuni electorale pe care actualul guvern le-a respectat odată cu preluarea puterii a fost introducerea pensiei minime. Această măsură a produs efecte pentru mulți dintre bătrâni - de exemplu, în județul Buzău beneficiază de această măsură 2.252 de persoane. Este evident că este mai mult decât nimic.

Cu toate acestea nu pot să nu mă întreb care vor fi măsurile pe care actualul guvern le va lua pentru susținerea altor persoane care se confruntă cu o situație socială deosebită. Pentru că astăzi este Ziua internațională de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap, îmi permit să va aduc în atenție importanța acordării unui sprijin similar și pentru această categorie de persoane. Importanța unei astfel de susțineri financiare vine să completeze efortul pe care persoanele cu handicap trebuie să îl facă în fiecare zi în lupta lor împotriva mentalităților și atitudinii defavorabile pe care o întâmpină din partea societății.

Pentru aceasta cred că este extrem de important ca această categorie de persoane să beneficieze, în regim de urgență, de adoptarea unor măsuri care să aducă nivelul indemnizației persoanelor cu handicap măcar la nivelul pensiei minime.

  Horea-Dorin Uioreanu - comentariu pe marginea acțiunilor actualului Guvern care împing țara înspre dezastru;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Dacă mai aveam vreo nelămurire despre ineficiența actualului guvern și despre starea disperată în care ne aflăm, zilele acestea ne-au oferit prilejul de a vedea cea mai recentă imagine a României: o țară aflată aproape de faliment. Sindicaliștii din învățământ au anunțat că vor protesta prin greve în zilele de susținere a tezelor unice în vreme ce mii de întreprinzători din întreaga țară se grăbesc să își închidă afacerile pentru că nu pot face față impozitului forfetar.

În acest timp, președintele țării s-a lămurit și el că nu o ducem bine și că țara se îndreaptă într-o direcție greșită, astfel că sloganul binecunoscut, "Să trăiți bine!", în lipsa unei viziuni concrete, de lungă durată, pentru dezvoltarea României, s-a transformat în "Am fi vrut să continuăm să trăim mai bine, dar iată că trebuie să facem față și acestei încercări".

Referindu-se, desigur, la criza financiară, la o primă vedere cuvintele președintelui îndeamnă la muncă susținută și la eforturi comune de a revitaliza economia țării. Însă, privind această afirmație în contextul campaniei electorale care deja a început pentru președintele Traian Băsescu, ne dăm seama că, de fapt, mai marii acestei țări, prea ocupați cu băile de mulțime și rămânând fără soluții, i-au lăsat pe români să se descurce singuri. Desigur, la începutul anului, când efectele măsurilor aberante ale Guvernului Boc nu apucau încă să se întrevadă, Traian Băsescu se erija cu ușurință în funcția de premier al țării. Acum, însă, când acțiunile actualului guvern împing țara înspre dezastru, președintele se dezice de coaliția pe care el însuși a moșit-o, lăsându-i pe membrii guvernului cu ochii în soare, văzându-se brusc în postura de a fi nevoiți să muncească. Și au început să lucreze cum știu ei mai bine. Cu băi de mulțime, exerciții de călărit și de bicicletă sau participând la meciuri de fotbal. Dacă așa stau lucrurile în tabăra PD-L-istă a guvernării, nici social-democrații nu se lasă mai prejos. Având în portofoliu un minister atât de important cum este cel al educației, aceștia eșuează lamentabil în misiunea de a susține sistemul de învățământ și le oferă la schimb românilor mici, bere și manele.

Guvernul României, la fel ca oricare instituție din această țară, s-a dovedit a fi pentru președintele Traian Băsescu doar un mijloc pentru a-și atinge scopurile, o armă în artileria de campanie, atunci când vremurile bune o permit. Însă, la vremuri grele, guvernul arată ca o păpușă fără sforar, fără direcție, fără viziune, fără entitate proprie. Iată deci, de ce vă spun, domnule președinte, că ne-am lămurit. Știm că rolul dumneavoastră de a sta în fruntea guvernului s-a încheiat, pentru că știm prea bine că vă place să vă aflați în prim plan doar atunci când lucrurile merg bine în România. Și dacă misiunea dumneavoastră s-a încheiat, misiunea actualei puteri pare să nu mai existe, deopotrivă, pentru că noi, alături de toți românii, am văzut ce puteți face, dar, mai ales, am văzut câte nu puteți face pentru România.

Vă amintesc, însă, domnule Traian Băsescu, că încă mai dețineți rolul constituțional de președinte al țării. Ceea ce înseamnă că trebuie să acționați ca un mediator între guvern și societatea civilă și, mai presus de toate, purtați pe umeri sarcina de a-i scoate pe români din criză. Dacă dumneavoastră și "profesioniștii" din Guvern realizați că nu puteți face acest lucru, lăsați loc pentru alții care pot, știu și vor să facă ceva pentru români.

  Ioan Țintean - pledoarie pentru ca punctul de pensie să reprezinte 45% din salariul mediu prognozat în anul 2009;

Domnul Ioan Țintean:

Măsurile incluse în Legea bugetului de stat și a Bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, precum și rectificarea în minus operată de curând confirmă faptul că pentru cei mai mulți dintre români anul în curs va aduce o deteriorare accentuată a nivelului de trai. Efectele crizei economice își fac resimțită prezența în viața de zi cu zi a oamenilor, iar politicile Guvernului Boc nu sunt în măsură să ofere o protecție reală atât cetățenilor, cât și agenților economici aflați în dificultate.

Din nefericire, unii dintre cei mai afectați de lipsa de interes a autorităților sunt pensionarii. Aceștia se văd puși în situația de a se reîntoarce la starea de sărăcie și de nedreptate socială de dinainte de 2005.

Responsabilitatea pentru scăderea puterii de cumpărare a pensionarilor revine Guvernului Boc care a anulat punctul de pensie stabilit de PNL la 45% din salariul mediu brut prognozat, călcând în picioare Legea pensiilor, speranțele acestor oameni și totodată promisiunile din campania electorală de creștere a pensiilor.

În schimb, imediat după câștigarea alegerilor, inclusiv cu voturile pensionarilor, liderii PDL și PSD au uitat de aceste angajamente și au prevăzut pentru anul 2009 o creștere a pensiilor cu doar 5% în două tranșe (3% de la 1 aprilie și 2 % de la 1 octombrie), ceea ce reprezintă 43,2% din salariul mediu prognozat, nerespectându-se astfel Legea nr.250/2007.

Ordonanța de urgență nr. 26/2008 a Guvernului PD-L-PSD care a micșorat punctul de pensie a ajuns în Parlament și a fost discutată la Comisia pentru muncă, unde colegii mei liberali au susținut un amendament de corectare a acestei nedreptăți. Acesta a fost respins însă în cadrul comisiei de majoritatea PD-L-PSD, ordonanța urmând să fie dezbătură în plenul Camerei Deputaților.

Reamintesc opiniei publice faptul că unul dintre obiectivele programului de guvernare al Guvernului Boc, prevăzut la Capitolul 8 - Asigurări sociale, este "Atingerea unei ținte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie, în condițiile sustenabilității sistemului public de pensii."

Analizând acest citat, mă întreb ce s-a întâmplat cu actualii guvernanți: au uitat oare angajamentele din campania electorală, atunci când, în goana după voturi, făceau promisiuni pe bandă rulantă? Unde este respectul față de pensionari și față de legea care prevedea că de la 1 ianuarie punctul de pensie să nu fie mai mic de 45% din salariul mediu prognozat?

Sper ca, măcar pe ultima sută de metri, parlamentarii coaliției să încerce să repare această nedreptate și să ofere pensionarilor un trai decent, recompensând potrivit legii un drept câștigat de aceștia prin munca lor de o viață.

Facem un apel către toți deputații PD-L și PSD să-și aducă aminte de toate promisiunile făcute și să voteze amendamentul propus de Grupul parlamentar al PNL la Ordonanța nr.226/2008, astfel încât punctul de pensie să reprezinte 45% din salariul mediu prognozat în anul 2009.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică: Coplata serviciilor medicale, o nouă ... bazaconie guvernamentală!;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Coplata serviciilor medicale, o nouă... bazaconie guvernamentală!"

Nici nu ne-am revenit bine din șocul ordonanțelor de urgență 34 si 37, că aflăm... din presă, desigur, că, din septembrie, ni se pregătește încă o surpriză: coplata serviciilor medicale!

"Logica" guvernamentală este neschimbată: pentru că unii medici pretind sau doar primesc atenții din partea unor pacienți, toți pacienții trebuie să plătească serviciile medicale, cash sau... cum altfel decât cu... tichete de sănătate!

Domnul Bazac a lansat pe piață subiectul, amintind doar că ar fi vorba despre o struțo-cămilă între modelul francez și cel slovac, ceva despre spitale regionale public-private și despre grija Guvernului pentru restructurarea sistemului sanitar.

"Amănuntele" ne sunt promise pentru 1 iulie, urmând ca, vezi-Doamne, timp de două luni, tot românul să le poată analiza pe toate părțile, iar la 1 septembrie... pac la războiu'!

Te doare burta? Ai, n-ai bani, te prezinți la spital, dar nu la camera de gardă, ci la... casierie. Plătești, iei chitanță și dacă n-ai crăpat de durere sau de nervi, te așezi matale frumușel la coadă, tot pe banca aia veche pe care ai mai stat, te uiți cum trece infirmierul pe lângă tine împingând același cărucior de acum 20 de ani, te vede același medic, nemulțumit de salariu, care te-a mai văzut, te internezi în aceeași secție, eventual doi în pat - dacă boala te lovește marțea, pe 13- la 6 dimineața, te trezește aceeași femeie de serviciu, supărată pe viață, lovind cu mopul soios în ușa salonului. Nimic nu se schimbă, doar domnul Bazac va fi mai fericit că Guvernul a reușit să mai ia un rând de piele de pe contribuabilul român conform... politicilor europene.

Desigur, cele două luni de "consultare publică" și de "campanie corectă de informare", respectiv iulie și august, au fost alese doar "întâmplător" de către domnul ministru să coincidă cu vacanța parlamentară și cu perioada concediilor de vară. Domnia-sa a avut grijă să menționeze că "e în grafic" cu... "pachetul de servicii" promis și... cam atât!

Îi sugerez domnului ministru Bazac să își modifice "graficul" de așa manieră încât consultarea și informarea să fie reale, nu doar unele formale. Starea de sănătate a populației, reformarea sistemului sanitar nu sunt subiecte de rubrică mondenă, de citit la plajă, în vacanță.

În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate, îi solicit să dea dovadă de responsabilitate politică și de curaj și să procedeze, de îndată, la informarea noastră, a medicilor și a tuturor cetățenilor, în legătură cu intențiile pe care le are.

  Mihai Lupu - declarație politică cu titlul Guvernul Boc - vânzătorul de iluzii;

Domnul Mihai Lupu:

"Guvernul Boc - vânzătorul de iluzii"

Când în consiliile locale din mai multe județe ale țării se votează diminuarea fondurilor de salarii pentru profesori cu 20% numai pentru trimestrul doi al anului, iar doamna ministru Andronescu împreună cu celebrul său șef, domnul Boc, vin de mai multe ori pe zi în fața camerelor de filmat, încercând candid să îmbrace adevărul într-o nouă minciună, susținând fără să clipească măcar: "Nu este adevărat! Salariile profesorilor nu vor scade!", te întrebi, pe bună dreptate, în ce țară a sfidării permanente am ajuns să trăim și unde ne vom mai trimite copiii la școală, când cadrele didactice recurg deja la gesturi disperate.

Și întreb acest lucru deoarece profesorii au decis să intre în grevă generală exact în zilele în care numeroși elevi trebuiau să susțină tezele unice. Ar fi afectați foarte mulți copii și părinți de această tristă decizie. Prima teză unică a fost deja amânată! Sistemul educațional este bulversat de ceva vreme după multele promisiuni neonorate de actualii guvernanți. Dacă greva va fi sistată sau nu rămâne la latitudinea profesorilor după îndelungi negocieri cu Guvernul, negocieri care nu se află nicidecum la prima încercare.

Cui poți să-i reproșezi acest nefericit demers? Profesorii au hotărât, după mai multe luni de așteptare fără niciun rezultat palpabil din partea guvernanților, intrarea în grevă generală. Li s-au promis în campanie salarii mărite cu 50%, fiind votată cu mult tam-tam artistic și scene pline de dramatism electoral, o lege în acest sens, Legea nr.221/2008, chiar de către actualii guvernanți, în frunte cu doamna ministru Andronescu, care a și inițiat-o, utilizând lacrimile în exces la vremea respectivă, și ei, profesorii, au crezut.

Actualii guvernanți s-au bătut cu pumnii în piept când liberalii aflați atunci la guvernare le-au spus pd-l-iștilor și psd-iștilor că acest lucru nu poate fi pus în practică în acel moment, în care criza economică și financiară începuse să-și arate primele simptome, că nu sunt bani pentru o mărire a salariilor cu un procent atât de mare dintr-o dată, că totul este doar o utopie și că această mărire se poate face doar treptat, cu mult discernământ, pentru a evita declanșarea unor șocuri financiare.

Profesorii au ajuns deja la capătul răbdării constatând că minciunile care le-au fost promise, luni în șir în campanie și după, au fost doar iluzii vândute pentru voturi și apoi pentru liniște guvernamentală.

Acum sunt deja convinși că nici măcar legea nu le va face dreptate vreodată pentru că aceasta nu va fi aplicată în acest an, deși au auzit acest lucru, sub formă de "jurământ solemn", în fiecare zi de la doamna ministru Andronescu.

Unde este grija guvernanților pentru educație trâmbițată luni în șir, dacă prin rectificarea bugetară aprobată zilele trecute acest domeniu rămâne cu câteva firimituri din cei 6% din p.i.b. promiși în Legea bugetului?

Nu vor mai fi bani pentru investiții, nu se vor mai majora salariile, ba chiar se vor reduce sau se va apela chiar la restructurări. Educația nu mai reprezintă astăzi o miză nici pentru Guvernul Boc, nici pentru domnul președinte Băsescu, care, nu cu mult timp în urmă, promulga, după îndelungi discursuri televizate de susținere, legea de mărire a salariilor și chiar promova un Pact pentru educație. Atunci, educația reprezenta o prioritate. Acum, aceasta a rămas doar o Cenușăreasă în care povestea nu va avea niciodată un final fericit atâta timp cât la guvernare și la președinție locatarii vor fi politicienii care nu-și țin niciodată cuvântul, care promit și nu fac, care susțin, dar nu îndeplinesc!

S-a mai demonstrat acum, încă odată, dacă mai era nevoie, că faptele nu au nicio legătură cu teatrul ieftin pe care știu să-l joace unii doar până trece caravana circului electoral și voturile de care au nevoie sunt obținute!

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Investiții pe termen lung;

Domnul Mircea Grosaru:

"Investiții pe termen lung"

Din economia timpului a reieșit și reiese că cele mai profitabile investiții au fost cele pe termen lung, care este adevărat că nu îți aduc nici satisfacții imediate și nici profit rapid.

România a fost și mai este încă țara în care copiii se nasc, cresc și se dezvoltă sănătoși pentru că fie că așa ne este gena, fie că din părinți sănătoși se nasc copiii sănătoși, însă acest lucru bun al nostru trebuie păstrat și dus mai departe, așa cum ne este felul.

Observ în ultima perioadă o tendință din ce în ce mai mare de a copia modele din străinătate, nu întotdeauna fericite și care se potrivesc mai puțin în România, în detrimentul unor obișnuințe și nu numai pe care timpul le-a judecat a fi corecte.

Problema copiilor sănătoși și a modului cum sunt îngrijiți se pune încă de la naștere și până la vârsta în care aceștia încep să înțeleagă, să învețe și să se dezvolte normal. Este vârsta dintre 3 luni și 3 ani, vârstă în care fiecare părinte își pune problema creșterii sănătoase în primul rând a copilului, pentru ca ulterior, după vârsta de 3 ani să poată fi educat, pe fond sănătos însă, pentru că educația prinde doar dacă un copil este în primul rând sănătos.

Din păcate, diverse interese locale sau la nivel național, cu iz imobiliar, au făcut să dispară, de la an la an, multe creșe, adică acele instituții din subordinea Ministerului Sănătății, cândva, așa cum era normal, rămânând foarte puține la nivel național și fără o coordonare unitară, lăsate parcă să se descurce fiecare cum poate.

Problema copiilor nu este una nouă și nici una de care să nu știm, mai ales că mulți dintre ei se pierd încă de după naștere, din cauze pe care televiziunile și presa le comentează pe larg, fără însă a putea interveni.

O nouă lege a creșelor ar fi în măsură să rezolve problemele?

Poate că ar trebui gândită foarte serios această strategie pentru noi, pentru România, pentru că și aceasta este o investiție pe termen lung, care merită atenție mult mai mare decât altele.

Voi încerca, într-o viitoare declarație, doamnelor și domnilor deputați, să vă prezint o serie de date statistice care vor fi elocvente și care ne vor sugera și calea pe care va trebui să o urmăm, acum, cât nu va fi prea târziu.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu tema Autostrada Brașov-Borș - obiectiv de necesitate națională;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Autostrada Brașov - Borș - obiectiv de necesitate națională"

Extinderea și modernizarea infrastructurii rutiere a devenit o prioritate majoră pentru România. Creșterea economică impune tranzitarea țării într-un mod mai rapid și mai ușor. În plus, în calitate de nou membru UE, România are nevoie de conexiuni mai bune cu autostrăzile europene ultramoderne.

Cel mai îndrăzneț dintre proiectele inițiate de guvern până acum este Autostrada Transilvania - o autostradă de patru benzi, de 415 km, care leagă orașul Brașov din centrul României de Oradea, la granița cu Ungaria. Acesta este în prezent cel mai mare proiect de autostradă din Europa.

La finalizarea sa, autostrada va deveni o parte importantă a sistemului național de autostrăzi, oferind o legătură vitală cu restul continentului și legând centre majore ale pieței europene de cele din Asia Centrală.

Din păcate, însă, România nu a reușit să cheltuiască pentru infrastructura rutieră decât extrem de puțin din fondurile europene, deși Programul ISPA alocă acestui sector pentru perioada 2000 - 2010 aproape 673 milioane euro.

Proiectele propuse spre finanțare pe fonduri ISPA au atras câteva sute de milioane de euro, dar mai puțin de jumătate au fost propriu-zis cheltuite. Din această cauză, dar nu numai, infrastructura rutieră românească arată, în cele mai multe regiuni, mai rău ca după un bombardament. De aceea, atât autoritățile guvernamentale, cât și autoritățile locale trebuie să depună eforturi conjugate pentru ca drumurile, în special cele de intrare în țară, să devină practicabile, în sensul cel mai bun cu putință.

Vestul țării reprezintă poarta de intrare în țară a turiștilor, ceea ce determină dezvoltare regională, noi locuri de muncă pentru cei cuprinși în programe turistice, dar nu numai, precum și promovarea internațională, în sens pozitiv, a României, lucru extrem de necesar, mai ales în această perioadă.

  Oana Thomé Ștefănescu Niculescu-Mizil, Nicolae Bănicioiu și Mugurel Surupăceanu - semnalarea unor cazuri de campanie electorală mascată, pe banii bugetului României;

Doamna Oana Thome Ștefănescu Niculescu-Mizil și domnii Nicolae Bănicioiu și Mugurel Surupăceanu:

După cum se știe, Ministerul Tineretului și Sportului a organizat în data de 2 mai 2009, în toate reședințele de județ din țară, precum și în București și Costinești, evenimente de amploare, cu puternic caracter de propagandă. Iată cum, sub pretextul Zilei Naționale a Tineretului, membrii PD-L, în frunte cu ministrul Tineretului și Sportului, doamna Monica Iacob-Ridzi, au făcut campanie electorală mascată pe banii bugetului României.

Am urmărit, la fel ca și dumneavoastră, spectacolul mediatic declanșat de acest eveniment și vreau să atrag atenția colegilor din PD-L că astfel de acțiuni pre-electorale sunt complet nepotrivite pentru situația economică în care se află țara noastră. Nu este normal ca un partid aflat la guvernare să profite de poziția sa și să antreneze un întreg minister într-o asemenea manifestare electorală. Mai mult, nu este acceptabil ca banii de la buget să fie folosiți în avantajul unui partid. Cum credeți că pot fi justificate în fața populației cheltuielile exagerate alocate acestei acțiuni, în contextul economic actual? Profesorii ies în stradă pentru că bugetul alocat Ministerului Învățământului este prea mic, în timp ce PD-L profită de bugetul Ministerului Tineretului și Sportului și face campanie electorală mascată!

În acest sens, solicităm premierului Emil Boc să nu mai permită pe viitor asemenea inițiative ale instituțiilor guvernamentale care pot reprezenta acțiuni de campanie electorala mascata pe bani publici sau în care un membru al Guvernului apare în materiale publicitare difuzate la televiziune pe bani publici.

  Daniel Vasile Oajdea - declarație politică privind radarele fixe;

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Declarație politică privind radarele fixe

În multe localități din țară, radarele private au ajuns o realitate. Carențele legislative au permis unui număr restrâns de firme private să se îmbogățească peste noapte, pe spinarea contribuabililor și a statului.

Rețeta este simplă. Privatul încheie contract cu primăria pentru amplasarea radarelor. Firma achiziționează din resurse proprii dispozitivul de supraveghere și se ocupă de întreținerea aparatelor. Rolul Poliției Rutiere este de a administra dispeceratul, suportă contravaloarea energiei consumate de aparatura din dispecerat, contabilizează încălcările regimului legal de viteză și întocmește procesele-verbale de sancționare. Toate aceste operațiuni sunt făcute pe cheltuiala statului. În mod dubios, în mai toate contractele încheiate până acum, partea privată a convins administrația locală să cedeze peste 60 de procente din valoarea amenzilor încasate. Cum valoarea medie a unui dispozitiv de supraveghere este de 10.000 de euro, în funcție de traficul de pe șosea, firma privată își poate amortiza investiția chiar și în mai puțin de o lună.

Un astfel de parteneriat public-privat poate arunca România într-o stare conflictuală. Interesul privatului va fi doar cel de a-și umple propriul buzunar, iar șoferii vor fi practic vânați. Amplasarea radarelor trebuie să se facă în scop preventiv, și nu în beneficiul unui privat.

Presa a relatat pe larg despre intențiile unor avocați de a sesiza DNA în afacerea radarelor private. Cel puțin la nivel declarativ, chiar și Poliția face o anchetă internă pentru a elucida condițiile în care s-au pus bazele unui astfel de protocol bănos pentru unul sau două SRL-uri, dar dezavantajos pentru stat. Cu toate acestea, primăriile din țară continuă să încheie contracte pentru amplasarea radarelor.

Dincolo de sesizări la DNA și anchete interne, transformarea Poliției în apendicele unui SRL poate fi oprită doar printr-o serie de amendamente care să elimine viciile legislative ce au permis băieților deștepți să dea adevărate tunuri pe spinarea contribuabililor.

De aceea, fac apel la dumneavoastră ca, în cel mai scurt timp, să aplicăm legii corecția de care are nevoie.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată 112 pentru SMURD;

Domnul Petru Movilă:

"112 pentru SMURD"

Un serviciu de urgență este în situație de urgență. Este vorba despre SMURD. Un serviciu pus pe picioare cu greutate și a cărui activitate și-a demonstrat eficiența este în situația de a se dizolva. Și asta din cauza lipsei de înțelegere din partea autorităților locale ce nu vor, cu voie sau fără voie, să se achite de partea de contribuție financiară pentru sprijinirea centrelor SMURD. S-a ajuns într-o situație care, dacă nu ar fi tragică, ar putea stârni unora cel puțin un zâmbet. Ești de acord cu înființarea centrului SMURD, ești de acord cu faptul că acest serviciu poate interveni rapid în situații critice pentru a-ți ajuta semenii, dar când trebuie să plătești serviciul te codești, o scalzi, susținând că nu sunt bani sau că nu mai ai nevoie de el. Așa se prezintă la această dată SMURD în mai multe județe.

Nu cunosc situația din țară, dar aș vrea să vă expun câteva cifre statistice despre SMURD Iași. În cifre seci, acest serviciu înseamnă aproape 3.000 de vieți salvate în 2008 și peste 1.000 de persoane salvate anul acesta. Sunt 7 centre SMURD în mediul rural, alte două la Iași și unul la Pașcani. Fiecare centru are angajați paramedici care acționează rapid la toate intervențiile din perimetrul acoperit. La un salariu mediu net de 1.000 lei pentru fiecare angajat din cei 83, câți sunt la SMURD Iași, rezultă că fiecare comună arondată unui centru ar trebui să plătească lunar o contribuție cuprinsă între 300 și 1.000 de euro. Asta pentru că din bugetul primăriilor arondate unui centru SMURD se plătesc doar salariile paramedicilor și întreținerea sediului. Echipamentele, mașinile și aparatura medicală, adică sumele cele mai mari de bani, sunt plătite de autoritățile centrale.

În medie, cam 500 de euro lunar costă asigurarea de viață a ieșenilor din comune. Dar nici măcar acești bani nu sunt de găsit. Mai mult chiar, factori de decizie la nivelul județului susțin că acest serviciu nu este necesar.

Domnilor colegi,

SMURD nu este rivalul Serviciului de Ambulanță. SMURD are atribuții foarte precise, intervenții la accidente și incendii grave, iar echipajele de paramedici intervin atunci când sunt cel mai aproape de caz și au misiunea de a stabiliza pacientul până la sosirea celor de la Serviciul Ambulanță. Fiecare din cele două instituții are atribuțiile ei și ambele sunt necesare.

Există posibilitatea transferului SMURD în subordinea Inspectoratelor pentru Situații de Urgență, dar până la materializarea acestei posibilități într-o lege ar trece câteva luni, timp în care angajații SMURD nu și-ar primi salariile, iar serviciul ar dispărea din peisaj.

Nu pot să cred că SMURD nu are șanse de supraviețuire, nu pot să cred că nu putem găsi fondurile necesare pentru derularea în continuare a activității SMURD, nu pot să cred că divergențele politice dintre autoritățile locale ar putea periclita existența SMURD. Cred, însă, în SMURD.

  Cornel Pieptea - declarație politică având titlul «Guvernul falimentar PD-L - PSD introduce taxa pe fum-ul micilor întreprinzători»;

Domnul Cornel Pieptea:

«"Guvernul falimentar PD-L - PSD introduce "taxa pe fum"-ul micilor întreprinzători"»

Nici cinci luni nu au trecut de la instalarea actualei coaliții majoritare PD-L-PSD și Guvernul Băsescu-Geoană a reușit să aducă țara în jug. Niciodată în istoria modernă a României nu a mai existat o situație atât de dezastruoasă. Toate aspectele vieții sociale sunt grav afectate; deciziile actualului guvern au creat doar incertitudine, nesiguranță, teroare printre profesori, medici, oameni de afaceri, pensionari și funcționari publici. Avem de a face cu un guvern care atentează grav la siguranța națională, la siguranța cetățenilor săi.

Singura soluție pe care a găsit-o a fost creșterea excesivă a fiscalității; se taxează orice, sub orice formă: asigurările sociale, profitul nerealizat, contribuțiile la fondurile de asigurări sociale etc.

Profesorii beneficiază de o creștere salarială negativă; nu doar că salariile nu vor crește cu 50%, ci, mai mult, prin rectificarea bugetară legiferată de OUG nr.34/2009, pentru a-și păstra salariile, profesorii vor trebui să renunțe la o parte din colegii lor. Cheltuielile de personal aferente personalului didactic din învățământul primar și gimnazial se reduc cu peste 20% în semestrul al II-lea, existând pericolul ca această situație să se perpetueze.

De investiții în infrastructura școlară nu se mai pune problema; nu vor mai exista, deși promisiunile electorale ale celor două partide aflate la guvernare vorbeau de construirea a peste 5000 de noi unități de învățământ (școli, grădinițe, creșe).

Pensionarii nu au fost uitați de viziunea integratoare a guvernului; cumulul pensiei cu salariul a ajuns în triunghiul Bermudelor, pensionarii ba putând să fie angajați, ba neputând. Pensiile au crescut în medie cu echivalentul a aproape 10 pâini.

Funcționarii publici sunt efectiv terorizați de instabilitatea sistemului administrativ; prin aplicarea OUG nr.37 nu se prevede altceva decât politizarea tuturor serviciilor deconcentrate. Administrația locală este agresată prin politizare și subfinanțare, prin tot felul de acte normative care încalcă principiul autonomiei locale.

În cele din urmă, vom vorbi și despre întreprinzătorii mici și mijlocii, despre care se știe că în toate țările mature economic reprezintă motorul principal de dezvoltare și inovare.

Guvernul Boc încearcă acum, prin luarea unor măsuri administrative disperate, necorelate între ele, cu efecte de multe ori contrare scopului pentru care au fost luate, să-și respecte propriul angajament luat în fața FMI-ului. Acum înțelege toată lumea de ce inițial au fost trecute la secret condițiile acordului cu FMI. Pentru ochii lumii, Ministerul de Finanțe aruncă pe piață diferite idei cum ar fi acest "impozitul forfetar", ca să aflăm acum că în angajamentul semnat, din start era vorba de impozit minim obligatoriu, plătit anticipat. Acest tip de impozit împovărează contribuabilii, marcând, practic, sfârșitul cotei unice de impozitare de 16%.

Se creează astfel un obstacol în calea mediului de afaceri, deoarece acest impozit nu este corelat cu capacitatea de plată a firmelor. Aplicat asupra veniturilor totale, el distorsionează activitatea economică, ceea ce va conduce, în perioada imediat următoare, la falimentarea a sute de mii de întreprinderi mici și mijlocii din comerț și servicii - cele mai afectate domenii în perioada de criză economică.

În concluzie, stimați colegi, avem în față un tablou sinistru, care nu poate fi rezolvat decât într-un singur fel: demisia guvernului Boc.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Președintele Traian Băsescu trebuie să își dea demisia;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică - "Președintele Traian Băsescu trebuie să își dea demisia"

"Nu pot să închei altfel această declarație decât reamintind încă o dată că îmi asum, alături de toată clasa politică, responsabilitatea erorii de a promulga Legea creșterii salariilor în Educație, în condițiile în care dascălii merită un salariu mai mare, dar noi nu am avut capacitatea să anticipăm efectele crizei economice". Această frază de o gravitate deosebită a fost rostită fără tresărirea vreunui mușchi al feței de către șeful statului Român, Traian Băsescu, ieri, 4 mai. O astfel de frază, dacă ar fi fost rostită de un foarte înalt demnitar al vreunei alte țări din Uniunea Europeană sau din vreun alt stat democratic, nu reprezenta altceva decât explicația dată unei demisii de onoare. Dar în situația primului demnitar al României, această frază a fost aruncată în finalul unei declarații de presă, pentru a fi consemnată "en passant". O acțiune de o mare responsabilitate și totodată cu urmări de o gravitate incomensurabilă, din 24 octombrie 2008, a președintelui României este tratată de domnia sa ca un simplu "mă scuzați" spus în tramvai după ce, fără să vrei, ai călcat pe cineva pe picior. Nu este pentru prima oară când șeful statului spune acest "mă scuzați". A mai făcut-o pe 30 octombrie 2008, când a acceptat că s-a înșelat spunând (pe 28 octombrie 2008), că guvernul Tăriceanu a majorat de 4,4 ori salariile personalului ANL, catalogat ca fiind "clientela politică" a liberalilor, recunoscând că era vorba de o majorare cu 4,4 a bazei de salarizare.

Dar, ca și pe 30 octombrie 2008, și ieri, pe 4 mai, recunoașterea erorii este incompletă și nu pe deplin asumată. Pe 30 octombrie, domnul Traian Băsescu a uitat să "scoată" din textul acuzator din zilele precedente, catalogarea personalului ANL ca fiind "clientela politică a liberalilor".

Ieri, șeful statutului a pus eroarea promulgării legii majorării cu 50% a salariilor din învățământ și pe seama întregii "clase politice". Eroare. Apanajul promulgării unei legi aparține doar președintelui țării. Domnul Traian Băsescu nu poate invoca circumstanța atenuantă a votului în unanimitate asupra legii din Camera Deputaților. Au mai fost situații în care câteva legi votate în unanimitate au fost retrimise spre reexaminare de către șeful statutului. A asocia clasa politică la o eroare care îi aparține 100% reprezintă un semn al neasumării totale, un semn al unei fugi parțiale de răspundere. Să presupunem că domnul Traian Băsescu a considerat diligențele și insistențele PD-L și PSD pentru promovarea legii respective ca o parte componentă a erorii pe care a comis-o. Dar PD-L și PSD nu reprezintă întreaga clasă politică. PNL și UDMR, componente și ele ale clasei politice, au pledat pentru nepromulgarea legii. Eroarea făcută de deputații PNL prezenți în sală pe 30 septembrie, de a vota legea sub presiunea votului nominal impus de o majoritate PD-L-PSD și a perspectivei unor interpretări eronate a poziției PNL față de drepturile cadrelor didactice, atacuri electorale sub centură, a fost asumată la vremea respectivă, iar pentru cine își aduce aminte, pe 29 septembrie, ministrul de atunci al educației, Cristian Adomniței, a prezentat argumente serioase privind inoportunitatea legii.

Recunoașterea și asumarea de către președintele României a erorii din 24 octombrie nu sunt suficiente. Consecințele promulgării legii nu au fost cuantificate luni de domnul Traian Băsescu. Am să enumăr câteva din aceste consecințe. Prima a vizat cursul valutar. La nici 10 minute după ce domnul Traian Băsescu a anunțat promulgarea legii, cursul valutar a sărit de la 3,68 lei 1 euro, la 3,72 lei 1 euro. Și de aici încolo leul a început cursa constantă de depreciere. Pe parcursul întregii perioade de până la alegerile din 30 noiembrie 2008, PNL și Guvernul Tăriceanu au fost tocați mărunt în campania electorală de către domnul Traian Băsescu și reprezentanții PD-L și PSD, pe motivul că prin mijloace legale au reușit să împiedice punerea în aplicare a respectivei legi, care, dacă ar fi devenit operabilă, ar fi condus România spre un dezastru financiar iminent.

Fostul premier Tăriceanu, ceilalți membri ai guvernului, diferiți lideri liberali, PNL în ansamblu au fost desființați în mass-media de către președinte, PD-L și PSD. Nu a existat talk-show în care toți cei mai sus amintiți să nu fie jigniți și tratați nu departe de cum erau tratați liberalii imediat după ce comuniștii au preluat puterea în 1945.

Împotriva fostului guvern și a PNL au fost instigați liderii de sindicat, părinții elevilor și în general opinia publică. Pentru atitudinea corectă și realistă pe care Guvernul Tăriceanu și liberalii au avut-o față de respectiva lege, PNL a plătit cu cel puțin 4 sau 5 procente la alegerile din 30 noiembrie 2008. Practic se poate spune că gestul președintelui Traian Băsescu și atitudinea sa ulterioară, conjugate cu atitudinile PD-L și PSD, au viciat într-o oarecare măsură voința electoratului, prin înșelarea sa.

Nu am auzit ca domnul Traian Băsescu să-și fi cerut scuze pentru pagubele de imagine înregistrate de PNL. Măcar din punct de vedere moral, acum, președintele Traian Băsescu ar fi putut să facă un asemenea gest. Un astfel de gest ar trebui să-l facă și premierul Emil Boc și ceilalți lideri ai PD-L, și președintele PSD, domnul Mircea Geoană, doamna ministru Ecaterina Andronescu și ceilalți fruntași ai PSD care au atacat PNL pe această temă în campanie.

Nu mă aștept însă la vreo reparație morală din partea președintelui Traian Băsescu și nici din partea actualilor guvernanți. Acum, când Guvernul Boc, condus în fapt de președintele Traian Băsescu, a ajuns cu cuțitul la os din cauza trezirii la realitate a opiniei publice și a sindicatelor, acum, când președintele României coboară pe tobogan în ceea ce privește încrederea electoratului, asumarea erorii - evident, neînsoțită de scuzele, explicațiile de rigoare și eventualele soluții ce se impun - nu mai este suficientă.

Demisia șefului statului, demisia guvernului reprezintă singura soluție viabilă. Pentru că promulgarea respectivei legi nu a fost singura eroare a președintelui și a guvernanților.

Nu cer demisia pentru deficitul de imagine și pierderea de procente înregistrate de PNL, cer demisia pentru înșelarea deliberată a opiniei publice. Este cea mai gravă eroare pe care o poate comite un politician!

  Nini Săpunaru - pledoarie pentru susținerea intereselor pensionarilor din România;

Domnul Nini Săpunaru:

În calitate de parlamentar liberal, membru al Comisiei pentru muncă și protecție socială, am căutat ca prin activitatea mea să susțin interesele pensionarilor din România. De prea mult timp pensionarii reprezintă o categorie de sacrificiu pentru mulți dintre cei care au condus destinele României, singura armă ce le-a rămas fiind demnitatea cu care înfruntă greutățile vieții.

Guvernul liberal și-a respectat promisiunile de a aduce dreptate pentru pensionarii români: a demarat procedura de recalculare a pensiilor și a adus nivelul pensiei din România la un nivel decent pentru foarte mulți dintre pensionari.

Una dintre cele mai importante măsuri a fost stabilirea punctului de pensie pentru anul 2009 la 45% din salariu mediu brut pe economie, prin Legea nr.250/2007. În baza acestei prevederi, Guvernul PNL a stabilit în noiembrie 2008 ca punctul de pensie să fie 763,7 lei, începând cu 1 ianuarie 2009. În decembrie 2008, actualul Guvern PSD - PD-L a abrogat această prevedere și a stabilit punctul de pensie la o valoare mult mai mică, de 696,5 lei, prin Ordonanța de urgență nr. 226/2008. Mai mult decât atât, Guvernul Boc a încălcat prevederea de 45% și prin Legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2009, stabilind pentru acest an ca punctul de pensie să ajungă la 43,2%, în două tranșe.

Ordonanța nr.226/2008 a ajuns acum în Parlament și a fost discutată la Comisia pentru muncă. În calitate de parlamentar, am depus un amendament de corectare a acestei nedreptăți, însă acesta a fost respins în cadrul ședinței comisiei care a avut loc în data de 28 aprilie. Nu este singura modalitate prin care PNL va putea forța Guvernul să respecte legea. Când ordonanța va intra în plen, vom susține din nou acest amendament, adoptarea acestuia reprezentând nimic altceva decât un act moral față de pensionari.

Astfel, doresc să fac un apel către toți colegii mei parlamentari, să-și aducă aminte de toate promisiunile din campanie făcute către această categorie de sacrificiu și să susțină această modificare a ordonanței.

  Valeriu Tabără - răspuns la moțiunea liberală Agricultura și dezvoltarea rurală spre dezastru;

Domnul Valeriu Tabără:

Răspuns la moțiunea liberală "Agricultura și dezvoltarea rurală spre dezastru"

Pentru că nu am prezentat în plenul Camerei Deputaților comentariul la adresa moțiunii simple propuse de PNL, îmi permit să o prezint în fața dumneavoastră, ca declarație politică.

Depunerea unei moțiuni pe agricultură și dezvoltare rurală de către colegii deputați liberali mi se pare o gravă eroare politică. Spun acest lucru pentru că, timp de patru ani, 2004-2008, agricultura a fost o afacere politică pur liberală. Nu există o singură decizie politică în această perioadă care să fi aparținut altui partid decât celui liberal.

A fost perioada în care România a devenit net importatoare de produse agroalimentare. Consecința: scăderea prezenței pe piața internă a producătorilor români.

A fost perioada în care România ar fi putut demara proiecte precum SAPARD, Fermierul și alte proiecte susținute de fonduri structurale, cu o valoare de peste 3 miliarde de euro. Acest lucru nu s-a făcut sau s-a realizat parțial.

A fost perioada în care Guvernul Tăriceanu a risipit resurse mari de bani în zona rurală, pentru a cumpăra voturi - a se vedea modul cum au fost trimiși bani, de ordinul zecilor de milioane, în conturile unor primării, fără ca acestea să aibă vreun proiect în execuție.

A fost perioada în care, fără realizări deosebite în agricultură, premierul Tăriceanu se declara supersatisfăcut de modul cum era gestionată agricultura, ca numai după câteva luni de la acest moment, după demisia ministrului agriculturii din PNL, același prim-ministru să-l acuze pe ex-ministru de toate relele din lume.

A fost anul 2007, cu seceta lui, când același premier Tăriceanu, cu ocazia unei vizite la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Fundulea, făcea presiuni asupra directorului general al institutului să declare că seceta teribilă din acel an nu va avea efecte negative asupra producției agricole - deși dezastrul era evident, iar producătorii agricoli înregistrau pierderi imense.

A fost perioada guvernării bunului plac, când suprafețe mari de teren proprietate publică a statului român au fost dijmuite și prăduite printr-o relație perfectă între ADS-ul condus de un liberal și Guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu. Acesta a fost motivul pentru care nu au fost aprobate hotărârile de guvern care să legifereze identitatea mai multor stațiuni de cercetare agricolă, așa cum prevedea Legea nr.290/2002.

A fost perioada în care, deși agricultura României ar fi putut produce nu numai necesarul, dar și excedente de proteină vegetală pentru export, a fost obligată să renunțe la cultivarea unor plante precum soia modificată genetic, de mare randament, și adusă în situația de a cheltui milioane de euro pentru importul de proteină vegetală absolut necesară pentru dezvoltarea sectorului zootehnic și a celui alimentar.

A fost anul 2008, în care Guvernul Tăriceanu nu a achitat 903.519.987 RON, sumă care reprezenta sprijinul pentru producătorii agricoli pentru anul 2008. Acești bani atât de necesari au trebuit să fie achitați din bugetul agriculturii pe anul 2009, creând astfel mari probleme pentru agricultura românească din acest an. Tot datorită "grijii mărețe" a Guvernului Tăriceanu, cercetarea agricolă română a fost adusă în sapă de lemn, prin neachitarea deconturilor depuse la MAPDR la sfârșitul anului pentru lucrările de cercetare făcute în anul 2008.

Ca urmare a neachitării deconturilor pentru proiectele de cercetare din planul sectorial în anul 2008, sumele aferente acestor proiecte pentru anul 2009 reprezintă doar 42% din sumele contractate anterior anului 2009: restanțele de decont au fost plătite din bugetul pe anul 2009 - pentru care sursele financiare rămase nu sunt nici măcar la o limită de supraviețuire a unităților de cercetare. Și pe această cale, un sector de cercetare cu importanță deosebită pentru agricultura românească a fost, practic, distrus.

Toate analizele ne arată că, sub guvernarea liberală, dezastrul agriculturii s-a accentuat și s-a agravat (o spun indicatorii economici). Mai mult, elementul speculativ din sectorul agro-alimentar a devenit principiu economic, în detrimentul producătorilor agricoli români și a consumatorilor. Așa se explică nonprogresul din agricultura României și dependența noastră de producția agroalimentară a altor țări, chiar și din afara Uniunii Europene.

Instituția creditării pentru agricultură și agricultori nu a funcționat, producătorii agricoli fiind lăsați la voia întâmplării, totul limitându-se la plățile directe la hectar și pe animal. Rezultatul: necapitalizarea fermelor și falimentul acestora.

Deși suntem în același guvern și constituim o majoritate parlamentară confortabilă, care a susținut un program de guvernare pe agricultură realist, după părerea mea, suntem, domnule ministru Ilie Sârbu, nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în agricultura României.

Spun acest lucru datorită situației dată de:

  1. Lipsa unui sistem de creditare accesibil pentru fermieri. Este grav faptul că nu există o preocupare pentru a se crea în viitor acest sistem. De ce nu se aduce în sistemul de creditare pentru agricultură CEC Bank, care are rețea rurală puternică?
  2. Nu au fost rezolvate problemele de garanții pentru creditele acordate producătorilor agricoli. În continuare, acestora le sunt solicitate garanții imobiliare din mediul urban.
  3. Nu există nici un fel de măsuri pentru susținerea producătorilor agricoli pe piața internă și pe cea externă. Un sistem de protecție al acestora se impune, altfel, proiectele realizate sau în curs de realizare vor fi ineficiente.
  4. Posibilități reduse de valorificare a materiilor prime agricole: laptele de vacă, oaie și capră, carne, fructe, legume. În prezent, producția de lapte din zone consacrate nu mai poate fi valorificată, fiindcă procesatorii mari și mici importă lapte. De ce MAPDR nu se implică în rezolvarea acestei probleme? De ce trebuie să trăim din importurile care distrug producția agro-alimentară autohtonă?
  5. Lipsesc unitățile de procesare pentru materiile prime agricole din România. S-a ajuns să se realizeze produse tradiționale preparate din carne importată. Sunt zone mari care nu au un abator, fabrici de procesare a laptelui și altele. Care sunt prioritățile ministerului în acest domeniu și ce inițiative are ministerul în acest domeniu?

Anul agricol 2009 este extrem de dificil, din mai multe considerente:

  • Lipsa surselor financiare (nu au fost plătite drepturile către fermieri, iar vina nu este numai a APIA, nici ca instituție, nici ca oameni - așa cum se prezintă peste tot. Apropo: după demisia conducerii APIA, de ce nu s-a numit la timp noua conducere? De ce nu s-a declanșat procesul de plată de la centru, conform planului? Care sunt prioritățile de plată? Pășunile sunt mai importante decât producția vegetală la primirea banilor? Asociațiile mari și producătorii mici au așteptat bani pentru a putea cumpăra îngrășăminte, pesticide și semințe. Acești bani nu au venit. De ce? Plățile prin APIA către fermieri sunt suspendate de peste două săptămâni. De ce? De ce sistemul de plată către fermieri a devenit supercentralizat?
  • Condiții climatice defavorabile atât pentru culturile de toamnă, cât și pentru cele de primăvară. Suntem îngrijorați de faptul că, deși toate zonele agricole ale țării sunt afectate de secetă, ministerul nu spune un cuvânt și nu reacționează în nici un fel. Care este starea sistemelor de irigații și dacă acestea au fost puse în funcțiune? S-a făcut o evaluare a apei în sol pe adâncimea activă, pe zone pedoclimatice?
  • Atât culturile de toamnă, cât și cele de primăvară au primit cantități mici de îngrășăminte. Consecința este vizibilă, după cum arată culturile de toamnă: producții mici și de calitate slabă. Cine răspunde pentru această situație?

S-a elaborat o nouă strategie a agriculturii pentru perioada 2009-2012. Sub egida cui și de cine a fost elaborată această strategie, probabil diferită de cea de guvernare ?

Nu poate nega nimeni și nu se poate ascunde faptul că sunt probleme mari și de fond cu care se confruntă agricultura României în prezent. De aceste probleme noi suntem interesați și soluționarea lor ne preocupă foarte mult.

Sunteți în curs de elaborare a unor acte legislative privind reorganizarea instituțională. Care sunt obiectivele și efectele previzibile ale acestei reorganizări (descentralizări)? Credeți și garantați că va crește eficiența lor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă fermierii români?

Stimate domnule ministru,

Chiar dacă credeți că sunteți un mare cunoscător al agriculturii, lucru afirmat în mai multe rânduri, vă rog ca în deciziile dumneavoastră și a celor de lângă dumneavoastră să nu evitați sfaturile unor specialiști în domeniul agriculturii. Sunt totuși specialiști într-un domeniu care doar la prima vedere este simplu și pare că îl știe oricine. Nu este așa. Este un domeniu complicat și care cere multă știință. Este un sfat de la un slujitor al agriculturii, științei și cercetării agricole, care a mai fost și ministru al agriculturii. Și încă un gând, legat de negocierea Capitolului "Agricultură" privind aderarea la UE. Negocierea pe Capitolul "Agricultură" a fost proastă, iar efectele se văd. Ținta negocierii de acum câțiva ani a fost una cu obiectiv politic și nu economic. Și Polonia a procedat așa, dar a reluat negocierile, și astăzi are beneficii mai mari pe agricultură decât România.

Doresc ca această declarație politică să ajungă și la domnul ministru Ilie Sârbu.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică intitulată Legea salarizării unice - o nouă utopie a Guvernului Boc;

Domnul Bogdan Radu Țîmpău:

"Legea salarizării unice - o nouă utopie a Guvernului Boc"

Actualul Guvern pare că s-a înscris într-o competiție macabră a ineficienței. Din exterior, pare că s-a lansat un concurs între miniștrii cabinetului Boc, care se întrec în gafe și măsuri dezastruoase. Oricum, sloganul acestui concurs pare a fi "Nici o săptămână fără vreo măsură ineficientă !"

După ce doamna Udrea a lansat cu mare fast brand-ul de țară piratat, copiat de la Croația, după ce domnul ministru Pogea introduce impozitul minim obligatoriu, a venit rândul premierului Boc. Acesta a anunțat că Executivul a prelungit până la 31 decembrie 2009 actele normative care reglementează salarizarea în sectorul bugetar.

În aparență, în vremuri de criză, înghețarea salariilor tuturor bugetarilor - căci asta înseamnă ordonanța în cauză - poate părea o măsură normală. Dar la o privire mai atentă observăm că salariile demnitarilor vor îngheța la cotele fabuloase pe care le știm, în timp ce salariile mici vor stagna la limita de subzistență pentru cetățenii în cauză.

Mai mult, ne întrebăm cum se va corela această măsură cu proiectul atât de mediatizat și comentat al salarizării unice a bugetarilor? Și pun această întrebare pentru că, săptămâni la rând, reprezentanți ai coaliției de guvernare pozau la televiziuni în adevărați haiduci ai neamului, care vor face dreptate pentru cetățenii cu veniturile mici. Or, grila unică de salarizare, așa cum era ea anunțată, urma să aducă creșteri bănești importante pentru categoriile care au resimțit din plin minciuna Guvernului Boc: profesorii și alți bugetari cu venituri mici.

În aceste condiții, ne întrebăm - unde este adevărul domnului Boc: în creșterile salariale anunțate de grila unică de salarizare sau în înghețarea salariilor tuturor bugetarilor? Din nefericire, cred că răspunsul acestuia va fi unul haotic și fără vești bune pentru mulți dintre cetățenii acestei țări.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică având titlul Campanie electorală mascată pe bani publici;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

Declarație politică - "Campanie electorală mascată pe bani publici"

Încă înainte de constituirea cu acte în regulă a Guvernului Boc, PNL, organizații ale societății civile și presa au arătat inutilitatea înființării Ministerului Tineretului și Sportului, precum și a Ministerului Turismului. Evenimentele din ultimele zile au demonstrat care a fost rațiunea înființării celor două ministere: campanie electorală pe bani publici.

Cum altfel se poate explica apariția fizică a ministrului tineretului și sportului într-un clip publicitar, decât o acțiune mai mult sau mai puțin mascată de campanie pentru formațiunea politică din care face parte. În urmă cu două zile, mai mulți analiști politici au comentat acest fapt, susținând că prezența unui ministru într-un clip publicitar reprezintă o premieră pe scena politică din România. De altfel, campania lansată de ministrul de resort, "România în mișcare" în scopul de a atrage copiii către zona sportului, are mai mult menirea ca să atragă atenția despre faptul că ministrul are activitate.

Stau și mă întreb, în ce altă țară civilizată, ditamai ministerul organizează competiții sportive - mai precis, acțiuni sportive de divertisment - și concerte la diferite sărbători. Este ceea ce s-a întâmplat pe litoral în zilele de 1 și 2 mai, precum și în alte locuri din țară. Evident, cu prezența ministrului în transfocatorul camerelor de luat vederi. Pentru ce mai există organizații și fundații ale tineretului, dacă nu pentru a organiza ele astfel de evenimente.

Toate aceste acțiuni ale Ministerului Tineretului și Sportului au costat bani foarte mulți, iar oportunitatea acestor cheltuieli ar sta sub semnul întrebării și în vremuri normale. Acum, în plină criză, este inutil să mai vorbim de astfel de oportunități. Doamna ministru Monica Iacob-Ridzi trebuie să prezinte public tot ce s-a cheltuit pentru manifestările din weekend-ul trecut, să justifice până la ultimul leu necesitatea acestor cheltuieli. Abordată de ziariști pe această temă, doamna ministru a evitat să dea amănunte.

Deloc departe de ceea ce face doamna ministru Ridzi se află și doamna ministru Elena Udrea. A crede că vor veni mai mulți turiști străini doar pentru că avem un imn turistic, reprezintă o naivitate. În primul rând pentru că respectivul imn trebuie să fie cunoscut de către potențialii turiști. Iar pentru ca să fie cunoscut, trebuie intens promovat pe posturile de radio și televiziune din străinătate. Și acest lucru costă bani. Și pentru compoziție s-au plătit bani, pentru prestația interpreților, la fel. Oricum, opinia publică din România a aflat prea puține despre imnul turistic, dar a fost bombardată mediatic cu promotorul acțiunii, adică doamna ministru Udrea. Ceea ce într-un fel tot a campanie electorală seamănă.

Consider că și doamna ministru Udrea trebuie să vină și să prezinte un decont al cheltuielilor de "imagine" pe care le-a promovat în ultimul timp. S-ar putea să avem o serie de surprize. Neplăcute, pentru o perioadă de criză.

PS: Doamna ministru Monica Iacob-Ridzi și-a dovedit încă odată competența pentru care a fost numită în funcție. Domnia sa a declarat unui post de televiziune că a solicitat ca "Federațiile să recruteze mai mulți sportivi de performanță din mediul rural". Îi atrag atenția doamnei ministru care se ocupă de sportul românesc că o federație sportivă nu recrutează sportivi. Nici din mediul rural și nici din mediul urban. De recrutarea, corect spus, selecția sportivilor se ocupă cluburile sportive.

  Virgil Pop - declarație politică cu tema Ministerul educației a rezolvat criza din domeniu la Sâmbăta Oilor;

Domnul Virgil Pop:

Declarație politică - "Ministrul educației a rezolvat criza din domeniu la Sâmbra Oilor"

Românii au avut posibilitatea duminică - prin intermediul transmisiilor TV - să o vadă pe doamna ministru Ecaterina Andronescu într-un loc în care nu s-ar fi așteptat să o vadă. În nordul țării, la tradiționala sărbătoare - Sâmbra oilor. Ce a căutat acolo doamna ministru? Înțeleg că șeful statului, Traian Băsescu, și că liderul PSD, Mircea Geoană, au fost acolo și în scopuri electorale. Nu era momentul prielnic pentru o astfel de afișare în public, cel puțin din punct de vedere moral. Dar nu știam că și doamna ministru Andronescu se află în campanie electorală. Nici măcar în situația în care domnia sa era, să zicem, parlamentar de Satu Mare, Maramureș sau Bihor, prezența la respectiva sărbătoare nu se justifica. Să te duci să te distrezi sau să participi la o campanie de imagine, cu 48 de ore înaintea unei iminente greve din domeniul pe care îl conduci, mi se pare că denotă o crasă lipsă de responsabilitate.

Ce a urmărit doamna ministru prin prezența domniei sale la Sâmbra oilor? A crezul cumva că prezența ei în acel loc ar putea degaja imaginea că nu sunt probleme în sistemul de învățământ? Eroare! Faptul că doamna ministru s-a aflat la această sărbătoare, inclusiv pe podiumul oficialităților, a reprezentat o dublă ofensă: una la adresa părinților, care la ora actuală își fac griji privind situația incertă a modului în care va evolua situația școlară a copiilor lor; o ofensă la adresa profesorilor, care stau cu sabia lui Damocles deasupra capului și care sunt obligați la gesturi disperate pentru a-și apăra drepturile.

În mod normal, o persoană pe umerii căreia apasă responsabilitatea stării învățământului românesc ar fi trebuit să profite de fiecare oră pe care o avea la dispoziție, indiferent că era zi liberă sau nu, sărbătoare sau nu, pentru a se întâlni cu factorii de răspundere din sistem, din guvern, profesori etc. pentru a căuta, măcar în ceasul al 12-lea, soluții de rezolvare a situației.

În toamna trecută, doamna ministru Andronescu a vărsat lacrimi de crocodil pentru a trece legea prin care urmau să se majoreze salariile din învățământ cu 50%, deși fostul premier Tăriceanu și PNL au lansat numeroase avertismente că nu există posibilitățile financiare necesare. La nenumărate talk-show-uri televizate, doamna ministru Andronescu a susținut sus și tare că există banii necesari și-i acuza pe guvernanții de atunci că vor răul profesorilor. Imediat ce a repreluat ministerul, doamna Andronescu a început să facă pași înapoi, să-i mintă pe profesori în legătură cu tot ce a propus înainte de alegeri. S-a dovedit astfel că tot ce a făcut în toamnă doamna Ecaterina Andronescu nu a fost altceva decât campanie electorală ieftină. Și acum, deși se află la putere, doamna ministru Andronescu tot în campanie electorală se află. O dovedește total inutila și inoportuna participare la sărbătoarea din nordul țării. Din păcate, deși este cadru universitar și este apreciată la Politehnică, doamna ministru Andronescu, în funcția pe care o deține dovedește că nu poate depăși condiția unui politruc de duzină.

PS: O altă dovadă a faptului că doamna ministru este un politruc de meserie. Joia trecută, domnia sa a demis pe inspectorii școlari șefi din Harghita, Bacău și Cluj, pentru "vina" că au făcut publică o adresă emisă pe ascuns de minister și care contrazicea toate susținerile din zilele anterioare ale doamnei ministru. Cei trei demiși au fost acuzați de "agitație în sistem". O expresie tipică anilor '50. Dacă un act de transparență este numit "agitație", atunci nu mai este nimic de comentat.

  Daniela Popa - declarație politică intitulată Bonurile valorice de sănătate - un ajutor pentru pensionari;

Doamna Daniela Popa:

"Bonurile valorice de sănătate - un ajutor pentru pensionari"

Prevederile constituționale referitoare la obligațiile statului în domeniul protecției sociale relevă datoria acestuia de a lua măsuri pentru reducerea sărăciei, a marginalizării sociale și îmbunătățirea standardului de viață pentru persoanele vârstnice. Autoritățile sunt obligate să asigure condițiile unui trai decent pentru toate categoriile de populație, în special a celei defavorizate, categorie în care se încadrează și pensionarii. Degradarea nivelului de trai, prin creșterea constantă a prețurilor la alimente și creșterea costurilor la utilități, afectează un procent important al pensionarilor. În aceste condiții, banii alocați procurării medicamentelor sunt insuficienți.

În septembrie 2007 am înregistrat o propunerea legislativă ce avea ca scop tocmai ajutorarea pensionarilor, prin acordarea de bonuri valorice pentru sănătate. Valoarea nominală a unui bon valoric pentru sănătate era de 50 RON, fiecare pensionar având dreptul la un singur bon valoric de sănătate, acordat în fiecare lună și distribuit odată cu talonul de pensie. Propuneam atunci ca bonurile valorice pentru sănătate să poată fi utilizate în orice lună calendaristică, valabilitatea lor fiind de maxim un an de zile.

Din păcate, propunerea legislativă a fost respinsă de ambele Camere ale Parlamentului. Prin această declarație politică doresc să sugerez Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale să ia în considerare și să analizeze o astfel de măsură. Aceste bonuri ar fi utile pensionarilor, pentru plata serviciilor medicale de care beneficiază în rețeaua de unități sanitare publice și private din România. De asemenea, ele ar putea fi folosite și pentru cumpărarea de medicamente.

  Daniela Popa - declarație politică intitulată Prelungirea concediului de îngrijire a copilului;

"Prelungirea concediului de îngrijire a copilului"

Doresc să vă supun atenției o problemă ce trebuie abordată cu toată seriozitatea atât de către Guvern, cât și de către Parlament. Mă refer la fenomenul îmbătrânirii populației, care în ultima perioadă este tot mai accentuat în plan mondial. Conform proiecțiilor Comisiei Europene, rata fertilității riscă să se mențină la un nivel scăzut și chiar să scadă în anumite țări. Un caz particular îl reprezintă evoluțiile din Europa de Est, unde se înregistrează un declin brutal al fertilității, ca urmare a schimbărilor economice și politice.

În această conjunctură, și populația României continuă să scadă constant, ajungându-se la prognoze îngrijorătoare: peste 50 de ani tabloul demografic va arăta complet diferit - pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populația țării și va scădea numărul adulților și copiilor. Pentru a ameliora aceste fenomene grave, România are nevoie de politici demografice care să țină cont de aceste mutații demografice. Este necesară o creștere treptată a natalității, prin inițierea unor politici de protecție socială activă. Ceea ce mi se pare important este că sprijinirea familiei nu trebuie să fie doar din punct de vedere material, ci și din punct de vedere al creșterii, îngrijirii și educației acordate copilului în primii ani de viață.

În prezent, concediul de îngrijire a copilului prevăzut de OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.7/2007, prevede o durată de 2 ani, respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap.

Copiilor trebuie să li se asigure un cadru afectiv care să le permită o dezvoltare sănătoasă și armonioasă, iar acest lucru nu se poate îndeplini decât în cadrul emoțional unic oferit de părinți. De aceea, ni s-a părut oportună modificarea legislației actuale, prin prelungirea duratei concediului de îngrijire a copilului la 3 ani.

În acest sens, am înregistrat la Camera Deputaților o propunere legislativă de modificare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, pentru care solicităm susținerea în momentul dezbaterii și aprobării ei.

  Daniela Popa - declarație politică intitulată Numirea conducerilor serviciilor deconcentrate;

"Numirea conducerilor serviciilor deconcentrate"

Mult discutata ordonanță a Guvernului de schimbare a conducerilor serviciilor deconcentrate a generat multe polemici și dezbateri. Declarația mea politică pleacă de la ideea că, indiferent de specificul unei structuri, condiția de bază pentru exercitarea unui management eficient este profesionalismul și competența în domeniu.

Desigur că aceste două calități nu pot fi înlocuite de un carnet de partid. Ce ne facem însă când politicile în domeniu nu pot fi puse în practică tocmai datorită faptului că la conducerea unor servicii din teritoriu sunt reprezentanți ai guvernării anterioare? Cum reușim să punem în practică programul de guvernare? Actuala coaliție și-a asumat un program de guvernare care trebuie implementat atât la nivelul Guvernului și agențiilor centrale, cât și la nivelul instituțiilor descentralizate. Acestea din urmă sunt mijloacele prin care Guvernul își pune în practică deciziile. Structurile deconcentrate și modul lor de funcționare pot face diferența între o guvernare performantă și una ineficientă.

Consider că în acest moment depășirea perioadei dificile din punct de vedere economic este prioritatea zero pentru România. Administrația publică va trebui depolitizată dar, înainte de realizarea acestui obiectiv, trebuie să ieșim din criză. Pentru acest lucru e nevoie ca toate instituțiile statului să funcționeze la maxim de eficiență. Nu ne permitem blocaje, întârzieri sau disfuncționalități. Mai mult, în opinia noastră, Ordonanța privind deconcentratele elimină ipocrizia din administrație, în aceasta privință existând o diferență majoră între teorie și practică. Să fim sinceri. În prezent, oamenii fostei guvernări sunt prezenți în toate structurile din deconcentrate. Nu mi se pare potrivită nici reacția opoziției care dorește să fie la putere, în același timp, sperând să-și păstreze cat mai multe din pârghiile de control pe care le-a avut cât timp a fost la guvernare.

Fac un apel la clasa politică de a pune capăt discuțiilor sterile și de a-i lăsa pe cei care sunt puși la conducerea acestor structuri să-și îndeplinească atribuțiile și să fie sprijiniți în acest sens, mai ales că urmează o perioadă foarte dificilă pentru România.

  Florin Țurcanu - declarație politică intitulată Falimentul școlilor din comunele cu primari liberali;

Domnul Florin Țurcanu:

"Falimentul școlilor din comunele cu primari liberali"

Calitatea de deputat PNL de Botoșani îmi conferă dreptul de a mă adresa dumneavoastră, domnilor guvernanți, cu o întrebare simplă: Care va fi viitorul școlilor în comunele unde primarii sunt de altă culoare decât cea a coaliției guvernamentale? Aș dori, dacă se poate, să-mi răspundeți la această întrebare, mai ales că în rândurile ce urmează vă voi prezenta situația tragică a unor școli condamnate la suferință datorită culorii politice a primarului! Sper ca atitudinea pe care o adoptați față de tot ceea ce reprezintă valoare culturală să nu vă împiedice să-mi adresați un răspuns sincer și la obiect.

După cum vă spuneam, situația școlilor din localitățile botoșănene conduse de liberali este tragică, unele dintre ele aflându-se practic în imposibilitatea de a mai putea funcționa! Cele mai afectate sunt: Grupul Școlar "Alexandru Vlahuță" din comuna Șendriceni, Grupul Școlar "Demostene Botez" și Școala cu clasele I-VIII din comuna Trușești.

Voi începe cu Grupul Școlar "Alexandru Vlahuță" din Șendriceni, care necesită pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare aferente perioadei septembrie 2008 - martie 2009 suma de 460 mii lei. Din această sumă, 250 mii lei reprezintă restanța din cursul anului 2008 și cheltuielile aferente trimestrului I constând în plata energiei electrice, combustibilului și pieselor de schimb pentru utilajele din cadrul unității, restul sumei, reprezentând 330 milioane, este necesară acoperirii cheltuielilor aferente trimestrelor II, III și IV pe 2009, constând în plata energiei electrice, combustibilului lichid, internetului, pieselor de schimb etc.

Față de aceste cheltuieli, Grupul Școlar din Șendriceni a primit, conform Hotărârii Consiliului Local nr.12/ 30.03.2009, suma de 120 mii lei, datorită faptului că echilibrarea de buget a fost mult mai mică decât cea din 2008, suma de față fiind insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor ce se impun.

Gravitatea fenomenului constă în faptul că termenul de plată al facturilor a fost depășit, unitatea de învățământ fiind în situația de a ajunge în instanță cu furnizorii de utilități, fapt care ar duce la creșterea debitelor, prin adăugarea penalităților și a cheltuielilor de judecată sau chiar de executare!

Paradoxal este faptul că celelalte două unități de învățământ menționate aparțin comunei Trușești, comună condusă de un primar PD-L, viceprimarul acestei comune fiind din PNL! Suma necesară funcționării acestora este de 298 mii lei, aferentă unor reparații curente, lucrări de întreținere și igienizare, aprovizionarea cu lemne, combustibil solid, alte cheltuieli de întreținere și funcționare, precum și pentru plățile restante din 2008.

În bugetul pe 2009, pentru unitățile de învățământ din comuna Trușești a fost prevăzuta suma de 157,6 mii lei pentru bunuri și servicii și suma de 79,9 mii lei pentru cheltuieli de capital, sume insuficiente pentru desfășurarea în condiții optime a activității didactice.

Lipsa fondurilor va genera blocarea tuturor activităților școlilor, dată fiind ajungerea la scadență a facturilor de la utilități!

Cu deosebită considerație vă rog să luați act de cele prezentate și să ajutați instituțiile mai sus menționate pentru a-și rezolva problemele.

  Florin Țurcanu - declarație politică intitulată Minciunile coaliției guvernamentale!;

"Minciunile coaliției guvernamentale!"

Privind miile de cadre didactice care-și cer imperios drepturile, îmi amintesc că în urmă cu doar șase luni, sute de glasuri "PD-L-iste" și "PSD-iste" se duelau în a atrage voturile acestei categorii sociale! În acele momente, promisiunile aveau menirea de a "întuneca" mințile profesorilor, pentru a obține voturile atât de necesare accesului în Parlament și totodată la guvernare!

Existau în acele momente bani pentru mărirea cu 50% a salariilor cadrelor didactice, erau bani pentru a se oferi 25.000 de euro acelor tineri care se vor întoarce în țară, erau bani pentru funcționarii publici, pentru toate sporurile cerute de aceștia! A trecut însă campania electorală, colegii noștri de la PD-L și PSD au ajuns unde și-au dorit, și de pe aceste poziții au uitat de cei care i-au votat și cărora le-au promis "marea cu sarea"! Banii nu mai există, de mărirea cu 50% nici nu poate fi vorba, nu se poate realiza nici mărirea salariilor cu 5%, dar a fost concert Goran Bregovic la Mamaia, care nu a fost de loc ieftin (știu asta din proprie experiență), avem Imnul turismului, care a costat 10000 euro, avem superbuget la Ministerele Turismului și Tineretului și Sportului, dar nu avem bani pentru salariile profesorilor!

Starea de incertitudine, aroganța și indolența guvernanților a determinat atât cadrele didactice, cât și alte categorii sociale să declanșeze o grevă generală care va bloca bunul mers al vieții de zi cu zi a românilor. Vor avea de suferit suflete nevinovate, precum elevii din clasele VII-VIII care trebuiau să susțină astăzi tezele cu subiect unic la Limba și Literatura Română. Teza a fost amânată până pe 7 mai, dar cu siguranță protestele dascălilor vor continua și după această dată!

Minciunile guvernanților mă fac să cred că dumnealor au venit pe această lume gata culți și învățați, și de aceea marginalizează această categorie socială, pentru că nu au avut și probabil nu vor avea niciodată nevoie de ea!

Rușine, domnilor guvernanți! Ar trebui să vă pese măcar acum, în al doisprezecelea ceas, de acești oameni care nu cer altceva decât dreptul la o viață mai bună și la un trai decent!

  Dumitru Pardău - declarație politică având tema Securitatea în școli;

Domnul Dumitru Pardău:

"Securitatea în școli"

Cei mai mulți dintre dumneavoastră sunteți părinți și cred că veți fi de acord cu mine când spun că simt o strângere de inimă când mă gândesc la siguranța fiicei mele, elevă la liceu, care învață în seria a doua, adică după-amiază.

Tot ce putem face noi, ca părinți, este să avem grijă ca fiii noștri să ajungă și să plece de la școală în siguranță. Ce se întâmplă dincolo de gardul școlii nu mai putem controla. Nu depinde de noi, din păcate.

Știți cu toții, de la știri, dacă nu direct de la copiii dumneavoastră, câte acte de violență au loc în incinta școlilor. Majoritatea școlilor nu își permit să plătească o firmă de securitate privată care să asigure paza pe timpul desfășurării programului de învățământ.

De aceea, cred că o soluție la această problemă ar fi implicarea Jandarmeriei în asigurarea ordinii în instituțiile de învățământ.

Pe timpul desfășurării activităților cultural-educative, sportive, concursuri interșcolare care se organizează în incinta instituțiilor de învățământ, măsurile de ordine nu pot fi asigurate de jandarmi, deși legea de organizare și funcționare a Jandarmeriei Române stabilește atribuții în acest sens.

Jandarmeria Română, prin atribuțiile sale, asigură ordinea și siguranța publică prin metode specifice, inclusiv în zona instituțiilor de învățământ, dar nu poate realiza protocoale de colaborare cu aceste instituții în vederea asigurării protecției lor, din cauză că această lege prevede restrictiv aspectul menționat doar în sarcina poliției.

Se constată o solicitare permanentă din partea directorilor instituțiilor școlare, în vederea asigurării protecției și ordinii publice în zonele imediat apropiate, dar și pentru efectuarea de activități preventive în interiorul perimetrului școlar.

Consider că Poliția Română se implică, intervine și desfășoară o activitate de succes în sensul prevenirii și rezolvării problemelor ce țin de securitatea în școli, însă este de bun augur implicarea și a Jandarmeriei Române, alături de Poliție, pentru ca împreună să acționeze pentru asigurarea ordinii în incintele școlare.

În acest sens, este necesară schimbarea legii care să permită și Jandarmeriei să intervină în caz de tulburare a ordinii publice în zona instituțiilor de învățământ.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Abrambureala din Educație și Cercetare;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Abrambureala din Educație și Cercetare"

Sindicaliștii din Educație au hotărât să se întrunească săptămâna viitoare pentru a stabili redeschiderea conflictului de muncă și boicotarea anului școlar și a tezelor cu subiect unic.

Hotărârea a fost luată la Congresul național al Federației "Spiru Haret", desfășurat în Capitală, la care au luat parte și reprezentanții celorlalte trei federații sindicaleimportante din Educație, respectiv Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), Federația Educației Naționale (FEN) și Federația "Alma Mater".

Cel mai probabil, sălile de clasă vor fi goale mâine, 5 mai, în timpul rezervat tezei cu subiect unic la limba română, programată încă de acum un an. Nu există în România un precedent pentru neprezentarea întregului corp profesoral la un examen. Dacă într-adevăr se va întâmpla acum, aflați că nu există proceduri. Ministerul Educației va fi nevoit să decidă pe loc ce măsuri va lua.

Ce poate să înțeleagă un profesor când în 2008 doamna Andronescu plângea la tribuna Parlamentului, cerând 50% majorări salariale, după care află că doamna Andronescu, prin această majorare, creează discriminări în interiorul sistemului de învățământ? Că 50% pentru un profesor universitar înseamnă de trei ori mai mult decât pentru un profesor din preuniversitar! Apoi, profesorul constată șocat că în 2009 doamna Andronescu, devenită ministru, nu îi mai dă nimic.

Doamna ministru Andronescu are obligația morală să dea profesorilor majorarea salarială promisă și girată cu semnătura și cuvântul său.

Refuzul doamnei Andronescu o descalifică din poziția de ministru și politician. În această situație, doar demisia ar mai salva-o pe doamna Andronescu. Același lucru este valabil pentru președintele Băsescu și premierul Boc.

  George Ionescu - intervenție cu tema Ziua națională a Tineretului;

Domnul George Ionescu:

"Ziua Națională a Tineretului"

De câțiva ani, din 2004 mai exact, tinerii români își sărbătoresc ziua pe 2 mai.

În România, Ziua Națională a Tineretului a fost instituită prin lege, iar cu prilejul acestei zile sunt organizate activități sociale, culturale, artistice și sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului.

Ziua Tineretului este sărbătorită la date diferite, în funcție de fiecare țară în parte. România a instituit prin lege, în anul 2004, ziua de 2 Mai ca Zi Națională a Tineretului. Conform actului normativ, toate autoritățile administrației publice centrale și locale ce au atribuții în domeniul educației, culturii, sportului, cercetării, turismului, protecției mediului, sănătății și finanțelor au obligația să susțină financiar și organizatoric respectivul eveniment, iar Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre problematica tineretului.

Chiar dacă mulți dintre tineri nu știu că pe 2 mai se sărbătorește Ziua Națională a Tineretului, nu-i timpul pierdut să se informeze și să afle că în toată țară, ziua lor este sărbătorită așa cum se cuvine.

Și în acest an, tinerii au fost așteptați să facă sport în aer liber, să participe la demonstrații și competiții, iar seara au fost invitați la concerte, în cadrul campaniei "De 2 ori Mai tânăr", organizată de Ministerul Tineretului și Sportului.

A devenit deja tradiție ca, anual, pe 2 mai, de Ziua Națională a Tineretului să fie organizate evenimente dedicate tinerilor: concursuri sportive și de petrecere a timpului liber, graffiti, expoziții de fotografie și pictură, karaoke, jocuri distractive, spectacole cultural-artistice și seri distractive, acțiuni de ecologizare, plantare de flori și copaci, vizite libere la muzee.

Acestea sunt motive suficiente pentru ca Ziua Națională a Tineretului să nu fie considerată o simplă dată din calendar la fel ca oricare alta.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică referitoare la Libertatea presei românești;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Libertatea presei românești"

Cred că unul dintre cele mai mari câștiguri ale tinerilor care s-au jertfit în Revoluția din decembrie 1989 l-a reprezentat obținerea libertății de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor. Acest lucru nu a fost decât un prim pas pentru nașterea unei prese libere în România, o presă capabilă să furnizeze adevărul despre fapte și să ofere tuturor tribuna pentru exprimarea liberă a opiniilor.

Nu de puține ori, în ultimele două decenii, s-au făcut auzite vocile oamenilor de presă care acuzau fie guvernele, fie factorii politici și economici că exercită mari presiuni asupra activității lor. De cele mai multe ori astfel de acuze au fost fundamentate.

"Dacă aș avea putința de a hotărî ce e mai bine, guvern fără ziare sau ziare fără guvern, n-aș sta nici o clipă pe gânduri: aș alege a doua variantă." Spunea în 1787 Thomas Jefferson, care avea să ne dea tuturor un exemplu despre faptul că fondatorii statului modern american înțeleseseră cât de importantă este presa pentru democrație și pentru respectarea drepturilor cetățenilor.

Cu toate acestea, acum câteva zile, un raport al Fundației Freedom House avea să ne sesizeze faptul îngrijorător că nici în anul 2009 presa din România nu se bucură de libertatea cuvenită. Printre principalele cauze, acest raport menționa presiunile politice excesive, implementarea defectuoasă a legislației privind libertatea informației, influența politică prin modalitățile de numire în structurile de conducere a Consiliului Național al Audiovizualului, precum și a posturilor publice de radio și televiziune. În plus, meseria de jurnalist a devenit din ce în ce mai dificilă, această breaslă fiind constrânsă să reziste presiunilor care vin astăzi din toate părțile.

Stimați colegi, dacă nu vom reuși să ameliorăm situația libertății presei, este ca și cum am uita de tinerii care au vărsat sânge pentru aceste țeluri nobile. Faptul că presa deranjează politicul, uneori, acest lucru nu trebuie să se transforme în amenințări și în presiuni la adresa acesteia. Nu cred că este misiunea oamenilor politici să cerceteze și să critice cum, cât de bine și cât de obiectiv prezintă faptele jurnaliștii. Vor face asta atât cititorii, spectatorii și telespectatorii, cât și colegii lor jurnaliști. Datoria noastră, a oamenilor politici, este aceea de a garanta tuturor cetățenilor acestei țări și presei din România libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor.

  Mihai Doru Oprișcan - declarație politică intitulată Pieton pe centura politicii;

Domnul Mihai Doru Oprișcan:

"Pieton pe centura politicii"

Toți aveți centuri, unii de siguranță, alții de susținere și o parte dintre dumneavoastră din fală. Cu certitudine, majoritatea aveți și centuri ocolitoare prin orașele și județele din care veniți. Sau, mai bine zis, aveți nevoie.

Fie că sunteți șoferi sau pietoni, aceste centuri au devenit pentru dumneavoastră sau pentru partidul pe care îl reprezentați sensul giratoriu al tuturor campaniilor electorale. De ani de zile ne învârtim însă în același cerc, fără să fim capabili să ne hotărâm dacă o luăm la stânga sau la dreapta.

Așa se face că foarte multe dintre aceste centuri ocolitoare au rămas pe hârtie și sunt resuscitate din când în când pentru a lovi în adversarii politici. Asta face colegul Borbely Laszlo, care zilele trecute și-a amintit de centurile ocolitoare ale municipiilor Târgu-Mureș și Reghin. Domnul Borbely a declarat că finanțările pentru cele două centuri sunt ca și pierdute, aruncând piatra înspre cei aflați în acest moment la guvernare.

Problema este că domnul Borbely e cam uituc. A uitat că de vreo 20 de ani stă prin Parlament, că a fost alți câțiva ani prin diverse ministere, că a împărțit și a tăiat cașcavalul. Borbely Laszlo a mai uitat însă un lucru, și amnezia sa lovește chiar în cei al căror vot l-a cerut pe tot parcursul campaniilor electorale pentru alegerile locale și generale,

Borbely s-a fălit cu ceea ce a făcut și a dres pentru ca cele două centuri ocolitoare să fie construite. Nici în iunie, nici în noiembrie anul trecut nu a suflat vreo vorbă despre pierderea acestor finanțări. Ce s-a schimbat de atunci până acum? Un singur lucru. UDMR a plecat de lângă pâine și cuțit. Ce face? Atacă. Cum? Mințind.

În toți anii în care administrația locală PD-L a susținut necesitatea construirii unei centuri ocolitoare, prezentând soluții realiste, viabile și sustenabile economic, UDMR s-a opus. Cine din UDMR? Inclusiv domnul Borbely Laszlo. Același domn, care transformă acum un demers electoral, cu care s-a fălit, în buzdugan pe care îl aruncă înspre PD-L.

Avem nevoie de centuri ocolitoare, dar nu de pietoni pe centura politicii.

  Samoil Vîlcu - declarație politică: Șansă la viață - România va avea Registrul Național al Donatorilor Onorifici;

Domnul Samoil Vîlcu:

"Șansă la viață - România va avea Registrul Național al Donatorilor Onorifici"

În calitate de parlamentar și totodată membru al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaților, apreciez ca extrem de benefică decizia Guvernului Boc de a deschide de la 1 septembrie un Registru Național al Donatorilor Onorifici pentru ajutorarea persoanelor suferinde de leucemie, pe baza modelelor spaniol și italian.

În prezent, România este printre puținele țări din Europa care nu beneficiază de acest Registru. Bolnavii de leucemie care au nevoie de un transplant de măduvă nu au posibilitatea să apeleze la Registrul Internațional al Donatorilor Onorifici, iar acest lucru le micșorează considerabil șansele la viață. Acest program medical, Registrul Național al Donatorilor de Măduvă, ar putea fi un sprijin vital pentru sutele de bolnavi de leucemie, pentru că, statistic, 75% dintre bolnavii cu recomandare de transplant au nevoie de un donator neînrudit.

O astfel de instituție, cea a donatorilor neînrudiți, salvează 90% dintre bolnavii suferind de leucemie în alte țări. America are înregistrați 5 milioane de donatori, Germania peste 3 milioane, Anglia 650.000, Cipru 100.000, iar Bulgaria, Uruguay și India fac parte din Registrul Internațional pentru că au înființat instituția donatorilor neînrudiți. Astfel, aproximativ 12 milioane de oameni sunt donatori onorifici, dar România nu are acces la ei pentru că nu are o instituție abilitată care să se ocupe de racolarea și căutarea de donatori onorifici.

Anual, în țara noastră se realizează aproximativ 150 de transplanturi, dintre acestea 140 fiind posibile cu ajutorul donatorilor din familie, dar nu în toate cazurile în care donatorul este din familie, transplantul are succes. În aceste condiții, va trebui să încurajăm persoanele compatibile să se înscrie în acest Registru, dar și să doneze. Procedura în sine este simplă, seamănă cu donarea de sânge și nu este solicitantă. Donatorul este legat la un aparat care selectează celulele stem hematopoietice din sângele lui, după care sângele îi este reintrodus în organism. Procedura este simplă și nu implică niciun fel de risc pentru donator, iar celulele stem se refac după câteva zile. Conform unor statistici oficiale, România este pe unul din ultimele locuri în Europa în ceea ce privește donația onorifică de măduvă osoasă, și asta pentru că românii nu au fost informați de faptul că acest procedeu presupune un efort minim. Prin înscrierea în acest Registru, șansele la viață ar fi considerabil sporite, nu trebuie să mai mergem în străinătate unde transplantul costă mult mai mult decât ar putea să coste în România.

Este bine că vom adopta modele care și-au dovedit eficiența, și în două luni, mai exact în luna iulie, o comisie tehnică va prelua legislația, procedurile și bazele de date în spaniolă și italiană ce s-au dovedit a fi unele dintre cele mai performante în domeniu, urmând ca Registrul să fie introdus în România prin hotărâre de Guvern, începând cu 1 septembrie. În aceste condiții, bolnavii ar putea primi grefe de la donatori din numeroasele țări înscrise în Registrul Internațional.

Și eu, în calitate de parlamentar, voi vorbi cetățenilor din colegiul meu despre importanța acestui program medical, pentru că fiecare dintre noi poate salva o altă viață.

  Cătălin Cherecheș - declarație politică cu titlul Măsura 322 - în defavoarea orașelor nou înființate;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Măsura 322 - în defavoarea orașelor nou înființate"

Astăzi doresc să aduc în atenția dumneavoastră un aspect căruia trebuie să i se acorde mai multă atenție. Acesta vizează orașul românesc. Mai bine zis, orașele nou apărute pe harta României care ar trebui să fie simbolul transformărilor și dovada civilizației.

Orașul înseamnă accesul la infrastructura de transport (cale ferată, drum european reabilitat, aeroport, autostradă), accesul la comerț modern, accesul la educație, la cultură (teatru, operă și filarmonică, cinematograf), dezvoltare economică durabilă, poluare cât mai mică, accesul la manifestări sportive, dar și multe spații verzi, clădiri frumoase, canalizare, apă curentă, trotuare, străzi asfaltate.

E bine că s-a dorit urbanizarea României, numai că ritmul în care s-a făcut defavorizează astăzi localitățile mai mari transformate în orașe chiar dacă nu dispuneau de infrastructura enumerată mai sus. Așa că multe dintre localitățile declarate prin lege orașe continuă să rămână tot la nivelul zonelor rurale și ele mult rămase în urmă față de spațiul european din care facem parte și unde noțiunea de rural a cam dispărut.

Din păcate, după intrarea României în Uniunea Europeană, nu s-a reconsiderat problema spațiului rural, astfel încât, Programul Național de Dezvoltare Rurală exclude, din start, prin Măsura 322 (renovarea și dezvoltarea satelor), zeci de orașe noi din România, care au sub 10.000 de locuitori, dar ca nivel de dezvoltare sunt asemănătoare cu un sat.

Dacă ar fi să redefinim criteriile din Programul Național de Dezvoltare Rurală, am constata că România, cu multele ei orașe, are 90% spațiu rural care are nevoie de investiții mari în infrastructură.

Astfel de orașe are și Maramureșul care a solicitat finanțări, dar care nu au fost acoperite din cauză că aceste proiecte se referă doar la zona rurală.

De aceea trebuie gândite strategii de dezvoltare care să includă și să sprijine aceste zone, fiindcă multe dintre localitățile aparținătoare orașelor nou înființate sunt la nivelul unui sat medieval, deși suntem în secolul XXI.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Supărare între proiecte majore și acțiuni minore;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Supărare între proiecte majore și acțiuni minore"

Pe bază de documente, multe dintre ele prezentate în legislatura precedentă, pot să demonstrez, nu știu dacă acest lucru poate să mulțumească pe cineva, că am fost printre puținii, chiar din PSD, care, cântărind evoluțiile anilor 2005-2008, am arătat că ne îndreptăm spre o situație dificilă determinată în primul rând de lipsa dezvoltării durabile și de stimularea dezvoltării speculative care a îmbinat nefericit lipsa de viziune cu utilizarea lacomă a banului public.

Spuneam într-un cadru instituțional colegilor din partid și chiar președintelui că este obligatoriu ca în programele electorale și în modul de desfășurare a campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare să prezentăm problemele reale și profunde ale României.

Iată, în momentul de față, ne aflăm în fața previziunilor Comisiei Europene care a revizuit precedentele analize făcute. Dacă prognozele inițiale de creștere economică erau situate la 4,1%, situația s-a deteriorat și avem o creștere economică de 1,8%, rata șomajului crește de la 5% în 2008 la 8,5% în 2009.

Am atenționat asupra acestor elemente și am cerut un răspuns responsabililor guvernamentali asupra situației în care există simulate mai multe variante în care creșterea sau descreșterea economică influențează îndeplinirea programului de guvernare.

Chiar dacă pentru mine această prezentare a determinat și punctul de plecare pentru o demisie, am satisfacția de a se recunoaște de către lideri importanți necesitatea ca firmele românești să fie preferate de Guvern în capul proiectelor cu fonduri ale Uniunii Europene, în special la lucrările mari de infrastructură, pentru ca programul de relansare economică să fie unul real și nu făcut în graba de a spune ceva interesant pentru cetățeni în campania electorală.

Poate prin asemenea măsuri am stimula din nou, după un interval de timp cam mare, interesul salariaților pentru activitățile specifice productive din orașele mari și mijlocii și pentru retribuții cu adevărat europene.

Consider că după discutarea măsurilor necesare pentru programul de relansare economică, acestea vor deveni realitate la nivel guvernamental, la nivelul percepției mediului de afaceri și al cetățenilor.

Ca o sinteză a măsurilor necesare pentru relansarea economiei României, subliniez importanța găsirii în context local, național și european și global, a pieței pentru produsele românești.

În pragul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare, dragi colegi, înainte de a discuta problematica organizării și a desfășurării acțiunilor, inclusiv cele din ziua votului, consider că ar fi foarte bine pentru România europeană să avem viziunea dezvoltării durabile în care binele colectiv să se repoziționeze într-o lume din ce în ce mai egoistă.

  Mihăiță Calimente - declarație politică: Demagogie populistă;

Domnul Mihăiță Calimente:

"Demagogie populistă"

După ce în campania electorală din noiembrie trecut cele două partide de la guvernare, PSD și PD-L, au promis "marea cu sarea", întrecându-se în minciuni, știind că nu sunt bani și vine criza, acum, în prag de o nouă campanie electorală, au dezgropat un alt arsenal.

Brusc, PSD și-a adus aminte că un partid de stânga trebuie să mimeze că e aproape de oamenii muncii și de tradițiile socialiste. Au dezgropat sărbătoarea de 1 mai, au regăsit-o în roșu aprins și au colorat cu această culoare orașele și municipiile patriei. Că roșul tricourilor și șepcilor seamănă cu roșul ouălelor de Paște, cu atât mai bine.

Harul divin a pogorât pe Mircea Geoană și acesta însoțit de noul apostol al PSD, Marian Vanghelie, au cutreierat țara în lung și în lat, propovăduind social-democrația din poziția de baroni cu blazon roșu.

Nu contează că nu avem bani pentru școală, că sănătatea e la pământ, că agricultura nu mai există, că i.m.m.-urile au fost sufocate, micii și berea au fost din belșug. Cu fundița roșie sunt cei 25.000 de euro pe care Mircea Geoană îi va da căpșunarilor, cu tricou roșu vor fi cosmonauții PSD.

Trăiască Împăratul roșu!

PD-L-ul, convertit la dreapta la ordinul comandantului suprem, nu s-a mai putut lipi de sărbătoarea de 1 mai și a dezgropat o alta, de 2 mai. A reînviat sărbătoarea tineretului utecist. A reînviat și centrul de la Costinești, au cheltuit milioane de euro pe reclame la televiziuni și presă. Trecutul utc-ist al noii generații de PD-iști a ieșit cu brio la suprafață.

Cu doamna ministru și cu EBA în frunte au petrecut copios la malul mării, copie la indigo a petrecerilor UTC. Singurul lucru care a lipsit a fost Cenaclul Flacăra. Adrian Păunescu ar fi venit cu mare bucurie.

Însă un adevărat partid de dreapta știe când să se delimiteze de trecutul comunist. În rest, finanțele merg bine, tineretul și sportul înfloresc, transporturile și autostrăzile împânzesc țara, iar primul-ministru se ridică cât mai mult pe vârfuri în speranța că va vedea tot mai aproape orizontul realizărilor guvernului care, din păcate, nu există.

Sunt curios ce vor promite în această campanie electorală, fonduri mai mari pentru România, rezolvarea vizelor pentru America, întărirea leului la paritare cu euro.

Să trăiți mult și bine până o să se realizeze promisiunile favoriților.

  Marian Ghiveciu - declarație politică intitulată Factorii care generează neperformanță în agricultura României;

Domnul Marian Ghiveciu:

Declarația mea politică se intitulează "Factorii care generează neperformanță în agricultura României".

Neperformanțele producției agricole anuale sunt generate, în primul rând, de dependența încă prea ridicată de condițiile meteorologice anuale, deoarece sistemele de irigații sunt, în mare parte, degradate și nefuncționale, echiparea precară a fermelor cu instalații de irigație și costul ridicat al apei pentru irigat, dar și datorită folosirii unor tehnologii agricole învechite, cu consum redus din categoria inputurilor care susțin performanța.

Seceta, cu frecvență din ce în ce mai mare, afectează producția agricolă, mai cu seamă în Câmpia Română, Dobrogea și Moldova, zone în care se găsesc și cele mai întinse suprafețe de irigații, construite în perioada 1960-1990, dar nefuncționale sau neutilizate de circa 20 de ani.

Neperformanțele agricole ale României, fluctuațiile multianuale au consecințe din ce în ce mai severe atât asupra asigurării necesarului de produse agricole, cât și asupra cheltuielilor generale ale sectorului.

Având în vedere faptul că în România s-a cultivat în perioada 2000-2008 o suprafață de circa 5-5,5 milioane ha grâu și porumb, obținând o producție medie de 2,65-2,70 t/ha, comparativ cu media din Franța, de 7 t/ha la cereale, se naște întrebarea care ar fi suprafața de cereale, necesară României pentru acoperirea consumului anual de cereale de circa 14-15 milioane tone, în cazul în care România ar obține producții de cereale asemănătoare cu cele din Franța și alte țări din Uniunea Europeană? Răspunsul este simplu: 2-2,2 milioane ha.

Din acest calcul rezultă că România are costuri anuale generate de neperformanță de circa 2,4-2,5 miliarde de lei (500-600 milioane euro), sumă care ar putea fi alocată pentru inputurile suplimentare necesare sporirii producției la un nivel de performanță ca al Franței, iar suprafața de 2-2,2 milioane ha s-ar putea aloca altor culturi.

Agricultura românească, ca de altfel întreaga economie agroalimentară, este caracterizată de criza ineficacității alocării și utilizării resurselor, precum și puternic afectată de un sistem de dezechilibre ale proprietății și exploatației, ale piețelor, prețurilor produselor agricole și inputurilor producției agricole, ale competitivității și funcționării instituționale, toate acestea fiind factori generatori de nonperformanță.

Susținerea financiară a agriculturii practicată, în decursul perioadei 1990-2007, sub diferite forme (sume fixe la ha, cupoane, alocații pe animal etc.), a reprezentat, în mare parte, mai degrabă o formă "mascată" de protecție socială decât căi de dezvoltare a exploatațiilor agricole și de creștere a performanțelor acestora.

Analiza sistemelor de finanțare a agriculturii practicate în Uniunea Europeană, în diferite etape, funcție de stadiul de evoluție a exploatațiilor agricole, sunt utile pentru înțelegerea unor puncte de vedere referitoare la susținerea agriculturii în România.

  Mircea Gheorghe Drăghici - declarație politică privind Importanța alegerilor europarlamentare;

Domnul Mircea Gheorghe Drăghici:

Declarație politică: "Importanța alegerilor europarlamentare".

Mulți dintre noi credem că știm totul despre campania electorală, fie că facem parte dintr-un partid sau nu. Totuși, multe lucruri, deși par simple, sunt rezultatul unei activități laborioase și atent planificate. Modalitățile de a conduce o campanie s-au schimbat dramatic, iar singura cale de a câștiga este să folosești toate șansele pe care le ai, metodele și tehnicile noi, dar, mai ales, să deții o strategie eficientă.

Pașii mici, dar vizibili, făcuți de partidele și liderii politici din România, în modalitatea de a conduce campaniile electorale, arată că persuasiunea politică devine un rezultat al unei activități profesioniste.

Este o iluzie să subestimezi electoratul, să-l consideri neinformat, fără capacitatea de a judeca, de a cumpăni, uneori chiar mai bine decât oamenii politici.

A elabora mesaje simpliste sau a utiliza tehnici aparent sofisticate, dar sesizate de către mulți alegători, este o gravă greșeală. Publicul se va simți subapreciat și manipulat.

Prin natura lor, campaniile produc mai mulți învinși decât învingători, ceea ce poate antrena o dispută "la baionetă", disperată, care nu mai ține cont de reguli, de un minimum de civilizație.

Campaniile au și ele regulile lor. Este esențial ca partidele și candidații să cunoască și să stăpânească mecanismele unei campanii electorale. În felul acesta se asigură un fel de "egalitate a șanselor", care să permită celor mai buni să câștige. Fără stăpânirea acestor mecanisme sau în condițiile unei stăpâniri inegale, poate câștiga demagogia, fariseismul.

La capătul unei campanii electorale se află Puterea, atât de mult râvnită de către partide și candidați. Pentru aceasta, nu înseamnă o campanie poate face mult, dar niciodată nu face totul.

O campanie poate adăuga, poate construi dacă ceea ce există ca realizare, prestigiu, imagine, permite acest lucru, dar o campanie nu va putea transforma niciodată un candidat fără credit și prestigiu într-unul competitiv. Tocmai pentru că, la capătul cursei electorale, se află puterea, campaniile aduc la suprafață ceea ce este mai bun și ceea ce este mai rău în oameni. Ele pot fi prilej de derulare a unor proiecte, a unor strategii elaborate după ani de experiență, cum pot fi și o formă de a vinde iluzii, o modalitate de a transforma spațiul public într-o scenă a invectivei, a acuzei, a scenariilor murdare.

Competiția politică este o formă de înfruntare dură. Contează și comportamentul propriu-zis al candidaților, capacitatea lor de a rezista, de a convinge, de a se stăpâni, de a da replici tăioase, de a da tot atâtea lovituri câte primesc.

Viața politică nu este doar ceea ce se vede: priviri, recepții, zâmbete. Omului politic i se cere o tărie specială, o capacitate de stăpânire aparte. Adesea, alegătorul votează și omul, iar campania trebuie să evidențieze și calitățile individuale ale candidaților.

Statutul de membru al UE este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a ne atinge unul dintre obiectivele noastre strategice: reducerea decalajelor istorice față de statele occidentale. Pentru asta avem nevoie de o strategie de dezvoltare durabilă, care să permită folosirea oportunităților oferite de aderare și care să maximizeze avantajele oferite de apartenența la Uniune.

Se știe că alegerile constituie un element de bază pentru promovarea democrației în lume. Occidentul concepe alegerile drept un test pentru aprecierea gradului de dezvoltare democratică într-o țară sau alta.

Orientarea campaniei pentru alegerile europarlamentare spre teme interne și neglijarea celor europene a generat discuții aprinse în cadrul politic românesc. Fenomenul în sine nu este unul particular românesc.

În majoritatea statelor admise în Uniunea Europeană, după 2004, și care au derulat campanii pentru a-și trimite reprezentanți în Legislativul european, factorii politici au apelat la problematicile interne ale statelor respective pentru a câștiga, în detrimentul unor teme europene considerate mai puțin importante pentru propriile lor electorate. Așadar, în cazul României, unde dezbaterea pe probleme comunitare este într-un stadiu incipient, apelul la teme interne în campanie pare să fie unul cât se poate de firesc.

Aș vrea să vă spun că pentru partidele politice românești, alegerile europarlamentare reprezintă o competiție importantă doar în măsura în care rezultatele acestora vor crea premise pentru alegerile prezidențiale din toamna lui 2009.

Rolul și importanța reprezentării României în Parlamentul European nu sunt foarte bine conștientizate de electoratul românesc. Acesta este motivul pentru care partidele vor pune accent pe teme interne, iar dezbaterile se vor axa, în principal, pe conflicte interne: problemele din justiție, agricultură sau politică externă.

Rezultatele vor fi semnificative pentru partide în condițiile în care vor reprezenta un punct de plecare pentru alegerile din anul viitor. Mai ales, în perioada de desfășurare a campaniilor electorale, partidelor li se reproșează că nu își îndeplinesc în mod satisfăcător funcția de informare a opiniei publice. În loc să-și prezinte programul alegătorilor înainte de alegeri și să ia atitudine în ceea ce privește anumite probleme specifice, ele se mulțumesc cu a emite vorbe mari, care nu de puține ori sunt produsul unor experți în marketing. Nu persoanele sunt puse în prim-plan.

Partidele nu își conduc campaniile electorale mereu în virtutea respectării conceptului de "cetățean responsabil". Ele sunt permanent supuse tentației de a se adapta necesităților. Deseori, acestea preferă să "împăneze" informațiile livrate cetățenilor cu promisiuni populare, renunțând să "umple paharul" cetățenilor cu "un vin de calitate".

  Victor Raul Soreanu Surdu - declarație politică cu tema Ziua pământului. Chestiunea țărănească;

Domnul Victor Raul Soreanu Surdu:

"Ziua Pământului. Chestiunea țărănească". Moțiunea simplă.

Au trecut câteva zile bune din data de 22 aprilie, dată la care se sărbătorește «Ziua Pământului», zi ce a fost fondată de senatorul Gaylord Nelson, în anul 1970, cu scopul cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl arată față de mediu, față de pământ.

La început, această zi era celebrată de câteva milioane de cetățeni americani, iar după două decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări au transformat «Ziua Pământului» într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre. Atunci a fost fondată și organizația neguvernamentală «Earth Day USA», care din 1991, coordonează pe plan național și internațional ceea ce pornise ca un eveniment strict american. După 1990, «Ziua Pământului» a fost sărbătorită și în țara noastră.

Alte 70 milioane de oameni din multe țări au aderat la aceste activități. Astăzi sunt implicate de asemenea peste 4000 de organizații nonguvernamentale din 170 de țări ale lumii.

Rețeaua «Ziua Pământului», constituită cu prilejul celebrării acestei importante zile cuprinse în "Calendarul evenimentelor ecologice", include multe tipuri de organizații din diferite domenii de activitate, care promovează acțiuni cu scopul de a educa populația și de a favoriza participarea publicului în acțiunile ecologice.

Am urmărit cu atenție acțiunile întreprinse în România pe 22 aprilie și am constatat că, exceptând câteva publicații, printre care și Informația Vălenilor din Colegiul 6 Ștefan cel Mare, au amintit spre lauda lor despre «Ziua Pământului», de importanța acestei zile în care toți cetățenii României ar trebui să-și reamintească de tot ceea ce reprezintă pentru noi pământul, alte acțiuni cu caracter local și național n-au avut loc.

Din păcate, nici la nivelul cel mai înalt, Președinția României, nu s-a marcat acest eveniment așa cum s-ar fi cuvenit prin acordarea unor înalte distincții acelor organizații neguvernamentale sau publicații sau personalități care au desfășurat de-a lungul vieții și mai ales în ultimul an activități de protecție și conservare a solului, a apei, a pădurilor, a atmosferei, remarcându-se fie în universul familiei, al locuinței sau pe plan național prin activități de oprire sau de combatere a neglijenței cu care oamenii contribuie în fiecare zi la degradarea pământului.

Doresc ca prin această intervenție să stimulez toate organismele românești în ideea de a nu-și pierde speranța și că este mai mult decât necesar să revitalizeze prezența zilnică în această esențială lucrare dumnezeiască, protecția pământului, pământ care, de fapt, înseamnă viață, lucrare care ar trebui să atingă maximum de satisfacție în fiecare an pe 22 aprilie - Ziua pământului.

Sunt optimist și cred că cele câteva nenorociri care s-au abătut asupra pământului și din păcate multe reprezintă o consecință a intervenției omului, ar putea fi stopate și ca urmare a inițiativei în curs de dezbatere și aprobare în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a Camerei Deputaților: Legea privind utilizarea, conservarea și protejarea solului.

Îmi exprim convingerea că după adoptarea acestei legi, în fiecare zi și de Ziua pământului, vom urmări să lăsăm urmașilor noștri o mai bună protecție a resurselor naturale: plante, animale, depozite minerale, soluri, apă, aer, combustibili fosili, să protejăm biosfera, să protejăm mai ales viața și sănătatea oamenilor.

Cele 22 de milioane de români sunt într-un fel sau altul în contact permanent cu pământul chiar dacă locuiesc la bloc sau undeva într-o zonă în care pădurea, apa și pajiștea încă nu au fost distruse de excavatoare sau betoane.

Din păcate, de la ieșirea din București și până în multe zone ale țării în care ispititoarele oferte turistice ne cheamă la odihnă, de o margine și de alta a drumurilor, în lacuri, în parcuri, la margine de păduri suntem încă sufocați de gunoaie, ambalaje de plastic, moloz etc.

La toate acestea se poate adăuga distrugerea consolidărilor biologice pe ravene, tăierea nerațională a pădurilor, lucrarea solurilor din deal în vale și nu pe curba de nivel și, în consecință, scăderea anuală a producției agricole, a profitului din activitățile agricole, scumpirea produselor alimentare, limitarea celor care recurg la o alimentație rațională, creșterea îmbolnăvirilor, creșterea cheltuielilor sociale cu tratamentele medicale etc.

Securitatea alimentară la nivel european și în multe țări dezvoltate ale lumii a reprezentat obiectivul cel mai important în care respectivele țări au alocat anual importante sume de la bugetul statului, au dezvoltat învățământul și cercetarea agricolă, au respectat și respectă oamenii de știință, specialiștii și fermierii, deoarece toți sunt convinși că produsul muncii lor - pâinea noastră cea de toate zilele - reprezintă viața.

După toate necazurile pe care le avem, noi, românii, am căpătat un talent de a pierde timpul în confruntări fără rezultat cum ar fi și ultima dezbatere parlamentară provocată de moțiunea simplă "Agricultura și dezvoltarea rurală spre dezastru".

Desigur s-au rostit multe cuvinte grele în această confruntare politică între opoziție și putere, din păcate însă chestiunea țărănească a rămas în continuare nerezolvată, așa cum s-a întâmplat timp de 45 de ani înainte de revoluție și timp de 20 de ani de la revoluție.

S-a vorbit mult despre ce nu s-a făcut, s-a vorbit despre ardei, morcov, s-a vorbit mult despre Bachus, s-au adus jigniri de o parte și de alta.

Țăranii, fermierii au rămas tot cu întrebările vestitului Moș Ion Roată: Unde sunt banii pe subvenții? Unde sunt camerele agricole din fiecare comună? Unde sunt cotele de lapte? Unde vor vinde produsele din lapte și cerealele din producția acestui an? Cum vor recupera sau plăti banii împrumutați pentru dezvoltarea unor ferme de producție moderne cofinanțate cu bani europeni?

  Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - declarație politică intitulată Dunga la pantaloni;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Dunga la pantaloni"

Când te uiți la o pereche de pantaloni, bine croiți și aranjați, purtați de o persoană îngrijită, vezi de departe atât croiul perfect, cât și dunga ce-i străbate. Comparația o fac cu moțiunea simplă din această săptămână a PNL pe tema agriculturii cu titlul: "Agricultura și dezvoltarea rurală spre dezastru", plecând de la considerentul că așa cum te îmbraci, așa și arăți.

O altă săptămână, o altă moțiune, cu aceiași sorți de izbândă ca surata de pe educație, adică zero, că poate... poate vor avea ce pune într-un ziar de campanie aruncat încă de pe acum pe la colțul străzii cu titlul "gratuit" la alegerile pentru Parlamentul European. Moțiune simplă și la propriu și la figurat, fără cap și fără coadă, fără sare și piper, fără direcții de acțiune sau măcar vreo idee despre ceea ce făcea ministrul "Caltaboș" pe când era la cârma agriculturii. Doar acuze, vorbe grele aduse atât managementului cât și persoanei domnului ministru Ilie Sârbu, nu că aș dori să-l apăr în vreun fel, ci doar să remarc lipsa de vlagă și de onoare a celor ce cândva au și fost miniștri într-un guvern mai mult decât corupt.

Moțiunea, la fel ca pantalonii cei cu dungă, sau ca dungă la pantaloni, trebuia să prevadă și soluții concrete de rezolvare a problemelor din agricultură, pentru a fi croită și călcată bine, numai că așa cum era de așteptat, în afară de pantaloni cu genunchi și buzunare goale adică gogorițe și vorbe goale nu au avut cei din PNL.

Reversul medaliei e că toate aceste încercări, democratice ce-i drept, se pot întoarce exact împotriva celor ce le croiesc, adică efectul "bumerang" în ochii croitorului și așa destul de șchiop și necăjit, dacă comparăm numărul voturilor la moțiune cu numărul de semnături.

Aștept cu nerăbdare confruntarea din campania ce bate la ușă cu primul PNL-ist ce dorește să-și tragă pantalonii prost croiți și pe mărime greșită în vreo emisiune electorală pe teme de educație, agricultură, moțiuni simple sau... de cenzură.

  Florin Iordache - declarație politică: Învățământul românesc în pericol;

Domnul Florin Iordache:

"Învățământul românesc în pericol"

În condițiile în care veniturile majorității profesorilor sunt sub nivelul salariului minim pe economie, creșterea salariilor pentru cadrele didactice a fost o decizie corectă și oportună. La baza adoptării legii au fost raportările și prognozele economice din 2008, comunicate de către Guvern.

Trebuie în continuare majorate salariile cadrelor didactice, în special ale profesorilor cu venituri mici. Soluția trebuie oferită nu de Ministerul Educației, ci de cel de Finanțe, care trebuie să asigure fondurile pentru majorări salariale. Încasările la buget sunt mai mici, dar cred că domnul Gheorghe Pogea trebuie să asigure un echilibru între nivelul încasărilor și necesarul de fonduri la ministere, pentru că, pe nedrept, Ministerul Educației a fost transformat în victima crizei economice.

Domnul președinte Traian Băsescu creează un precedent periculos pentru ideea de responsabilitate politică. Încercarea de a îndrepta nemulțumirile elevilor și profesorilor către sindicatele din Educație nu face decât să semene dezbinare și discordie în societate.

Dialogul este singura cale de a depăși situația și de a respecta atât drepturile profesorilor cît și interesele elevilor.

  Iosif Veniamin Blaga - declarație politică: Actele de identitate biometrice - ridică unele semne de întrebare.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

"Actele de identitate biometrice - ridică unele semne de întrebare"

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a susține următoarea declarație politică: actele de identitate biometrice ridică unele semne de întrebare.

RFID este o tehnologie care permite identificarea și captarea automată a datelor prin intermediul radiofrecvențelor. Adesea este denumită "internetul obiectelor", legând toate obiectele din jurul nostru (haine, bunuri de consum etc.) și prin pașapoartele biometrice și cărțile de identitate electronice, totul, adică obiecte și oameni la un loc.

Pe lângă aspectele sale pozitive și novatoare, cu implicații privind sporirea eficienței și securității serviciilor, când este vorba de oameni, lucrurile devin mai complicate. Numeroase luări de poziție din rândul unor personalități sau ONG-uri au relevat serioase îngrijorări că această tehnologie de acces omniprezentă ar putea amenința viața privată.

Îngrijorarea vine și datorită posibilității de creștere a gradului de supraveghere, în special la serviciu, ducând la discriminare, excludere, victimizare și posibil pierderea locului de muncă.

Vizavi de latura tehnică, există o serie de opinii și la nivel european - Parlamentul European, CEDO, prin care se ridică serioase semne de întrebare în ce privește succesul programelor SIS și SIS II și păstrarea dreptului la viața privată, din moment ce reținerea amprentelor digitale și faciale acum sau mai târziu va depinde de o serie de politici greu de anticipat.

Există o insistență susținută în adoptarea Ordonanței 207/2008 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, motivată de obligativitatea adoptării legislației europene, conform Regulamentului CE nr.2254/2004 și Deciziei Comisiei (2005) 409.

Faptul că anumite etape nu au fost riguros respectate ca procedură și termene, neoferind posibilitatea manifestării libertății de conștiință și de exprimare în timp util, mă face să mă întreb: cine și de ce a procedat astfel? De asemenea, se pot pune o serie de alte întrebări; pe lângă cele de ordin tehnic, de pildă: pentru câte persoane din România această lege va avea relevanță? (deocamdată fiind doar cele care vor ieși din Uniunea Europeană sau poate nu numai, cine știe); se va mai putea circula în viitor în Uniunea Europeană pe baza cărții de identitate? Până unde vor merge "obligațiile" noastre legislative față de Uniunea Europeană și cum ni le vom asuma?

Cred că, în această etapă, pașaportul de tip normal, simplu, turistic sau cum se denumește el în formele actuale ar fi trebuit să fie păstrat ca regulă de bază, iar cel biometric să circule în paralel, pentru cine îl dorește, la cerere, până la verificarea lui practică, la nivel global într-un interval de timp mai lung.

Cred, de asemenea, că în varianta propusă ar fi bine ca perioada de valabilitate pentru pașaportul simplu să fie egală în prima fază cu a celui biometric și, după verificarea practică a lipsei consecințelor dăunătoare omului, cu timpul, se poate ajunge la valabilitatea propusă de șase luni, un an.

Stimați colegi și colege, membri ai Parlamentului, dragi români, este un punct de vedere personal și pe baza unor materiale primite din partea societății civile, căreia îi mulțumesc pentru interesul manifestat față de această importantă problemă la nivel național și nu numai.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 august 2017, 0:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro